io, io şi iarăşi io
-
Un regret atat de mic
Dacă ieri am început săptămâna plângându-mi de milă, o să continui în același registru, însă n-o să mă mai refer la lucruri care nu depind de mine, ci de ceea ce aș fi putut face și n-am făcut. Pusesem linkul Prințesei în drafturi și uitasem că nu e o leapșă. Îl pusesem acolo cu gândul de a enumera și eu regretele vieții mele. La momentul tragerii liniei și al retrospectivei finale… crezând că nu voi putea cânta alături de Edith Piaf Je ne regrette rien. Însă când m-am așternut pe scris, am realizat că e doar un lucru pe care-l regret și care nu se mai poate întâmpla acum. Adică…
-
O alta zi libera, de cacat
Aproape fiecare zi liberă pe care ne-o face cadou statul începe să mă facă să regret că nu mă duc la lucru. Pentru că a mă duce la lucru a ajuns să fie sinonim cu liniște, cu concentrare la lucrurile pe care trebuie să le fac și la siguranța că acasă altcineva ține lucrurile sub control în locul meu. Însă când în zilele astea libere, cu soare arzător pe cer, îmbietoare la mini excursii sau la lâncezeala pe marginea unui bazin, eu mă trezesc cu nervii întinși la maxim și cu dureri de cap la ora 6 jumate dimineața, nu, nu-mi mai doresc să fiu liberă. Pentru că acest cuvânt…
-
Fericire nu, bucurie da
Fericirea nu mai e demult un sentiment care trece prin mine. De stat acolo nici nu mai poate fi vorba. Însă în viața mea există lucruri care o înlocuiesc cu o bucurie mare sau cu o satisfacție sufletească ce pot mima cu brio expresia fericirii. Acestea sunt:
-
Concurs cu carti + ce-am mai facut in weekend
Știu că am dispărut ca măgărița-n ceață, dar presupun că mă veți fi iertat, doar v-am lăsat într-o plăcută companie. 🙂 Apropos de animăluțe, am mai adăugat încă 3 mușterii ale căror poze le-am primit ulterior și în cursul zilei de azi n-am avut răgazul să le pun pe blog.
-
Doar două lucruri m-ar convinge să mă mut la casă
Cu multă vreme în urmă, Nina scria despre căsuța ideală. I-am lăsat atunci un comentariu și am pus linkul postului ei în drafturi pentru că voiam să dezvolt aici ideea începută la ea. Am tot amânat pentru că nu am avut timp să fac niște poze. Însă aseară mi-a venit ideea să le caut pe google maps că poate cineva s-a gândit să fotografieze casa mea preferată din Timișoara. Și oh, ce bucurie, s-a gândit*. 😛
