Doar două lucruri m-ar convinge să mă mut la casă

Cu multă vreme în urmă, Nina scria despre căsuța ideală. I-am lăsat atunci un comentariu și am pus linkul postului ei în drafturi pentru că voiam să dezvolt aici ideea începută la ea. Am tot amânat pentru că nu am avut timp să fac niște poze. Însă aseară mi-a venit ideea să le caut pe google maps că poate cineva s-a gândit să fotografieze casa mea preferată din Timișoara. Și oh, ce bucurie, s-a gândit*. 😛

Casa asta veche e casa mea preferată. Îmi place atât de mult că mâine m-aș muta în ea dacă aș avea posibilitatea. Însă înainte să îmi spuneți că și voi ați face la fel, trebuie să știți că eu nu sunt genul care să prefere casa în locul unui apartament. Nu. Io sunt fericită la bloc. Mă simt în siguranță să știu că dacă mi s-ar întâmpla ceva, există oameni aproape de mine care ar putea chema salvarea, pompierii sau poliția.

Că io’s paranoică și singurătatea nu-mi place defel. Mă rog, îmi place, dar numai în porții mici. De asta nu mi-ar plăcea să stau la casa în mijlocul câmpului sau, Doamne feri!, în creierii munților. Aș înnebuni de frică. Aș accepta să stau la casă și m-aș si bucura de ea dacă aceasta ar fi așezată în oraș, între două case lipte de ea. ;)) Da, atât de paranoică sunt. Sau, mai bine zis, atâta mi-e de frică de întuneric.

Deși vecinii mei nu-s tocmai cei mai buni din câți există, certuri și neînțelegeri existând și la mine pe scară ca în orice asociație de locatari, deși nu pot da muzica la maxim când fac curățenie și nu pot face zgomot când am eu chef, mi-e mult mai ușor să respect regulile de bună cuviință și orele de odihnă decât să am libertate deplină să fac câtă gălăgie vreau, dar să-mi fie frică în casa mea.

Mai mult, nu m-aș putea simți în largul meu (ce ironie) într-o casă mare. Prea mult spațiu, prea multe ferestre și uși care trebuie verificate seară de seară de câte două ori. Și ferească Sfântul să rămân singură în ditamai căsoaia. N-aș mai ieși de sub pat sau din debara. :)) Muuult mai bine la bloc.

Cum am o casă la sat și cunosc și traiul la curte (să nu ziceți că vorbesc din lipsă de experiență), cel mai mult îmi lipsește curtea. Și dacă aș avea și un balcon, mi-ar lipsi și el. Pentru că astea sunt singurele motive pentru care aș iubi traiul la curte: un balcon și o curte. Ador balcoanele și întotdeauna când merg în concediu pe undeva mă bucur dacă am un balconaș cât de micuț pe care să ies să savurez dimineața. Și dacă aș avea o curte, mi-aș face un foișor de toată frumusețea. Evident că aș putea să-l fac la sat, însă deocamdată n-am bani de investit și acolo și aici. Deci… prea curând  n-o să-mi servesc micul dejun într-un foișor. Și dacă tot am început să aberez și să dau frâu liber dorințelor cvasi-indeplinibile, mi-ar plăcea să am ferestre mari mari prin care să intre multă lumină. Și mi-ar mai plăcea să am o încăpere mică, numai a mea, un birou în care să îmi am eu grijă de treburile mele, în care să citesc și în care să am liniște atunci când îmi trebuie. Și la ferestra (mare) a acestui birou-bibliotecă să am un pat pe care să mă lungesc atunci când citesc. Ah…  pai dacă aș avea așa o casă, nici n-aș mai ieși din ea. Numai în curte.

Da’ cum astea-s vise care nu cred io că or să vadă lumina zilei, mă consolez cu gândul că la bloc mi-e mai bine și încă fac planuri de redecorare. Însă am făcut un pas înainte: am început să mă interesez de prețuri și să fac calcule. Cine știe, poate la anul chiar renunț la vacanțe și o să am mai multă grijă de casă.

Casa viselor voastre cum arată?

* surse foto: Panoramio. 1. Petre Corici; 2. colinx1723