Concurs cu carti + ce-am mai facut in weekend

Știu că am dispărut ca măgărița-n ceață, dar presupun că mă veți fi iertat, doar v-am lăsat într-o plăcută companie. 🙂 Apropos de animăluțe, am mai adăugat încă 3 mușterii ale căror poze le-am primit ulterior și în cursul zilei de azi n-am avut răgazul să le pun pe blog.

*  *  *

Am lipsit pentru că am fost țărancă în weekendul ăsta, așa cum v-am anunțat pe facebook. Deh, așa-i când ai casă de vacanță și îți pică porțile de vechi ce-s stâlpii care le susțin. Așa-i și când ai o baie pusă la punct cu vană, WC, chiuvetă, chiar și mașină de spălat automată, toate legate la centrală și tu te speli în lighean cu apă lălâie că nu știi cum să pornești instalațiile. Așa-i și când ai o fântână în spatele curții, care face umbră pământului degeaba și pe care nu o poți folosi că-i apa murdară și tre’ să cerșești apă de la vecini ca să poți spăla și tu un blid și să poți să-ți torni apă în lighean să te speli prin părțile intime. Deci când e așa, tre’ să te deplasezi 120km, să pui lucrurile la punct: să rezolvi cu porțile, cu fântâna și să te dumirești naibii cum stă treaba cu apa curentă. Buuuun, deci asta am făcut eu in weekend. Ah, și pe lângă toate astea, sâmbătă, de la 7 dimineață și până la 8 jumate seara, am făcut curățenie ÎN CONTINUU în 3 camere, prin milioane și catralioane de sertare și dulapuri și cutii. Am aruncat 2 saci de lucruri inutile. M-am ales cu o durere de spate de umblu ca o babă încovrigată, dar încet încet pun căsuța aia la punct, după chipul și asemănarea mea, și o să pot primi oaspeți. 🙂

*  *  *

Să ajungem și la concursul de care vă spun în titlu, că bag sama aia vă intere mai mult decât ce-am făcut eu în weekend.
Unii dintre voi știu, alții nu și află de pe Google că subsemnata mai deține un blog. Unul dintre motivele pentru care nu se știe de existența lui e că n-am catadicsit (până recent) să pun nici un banner în sidebar să vă atrag cumva atenția asupra lui. Halal stăpână mai sunt și eu. Acest blog se numește Cuvintele din cărți și se ocupă cu citatele din cărți. Iubitorii de lectură știu că orice citat care ne atinge la corazon o să apară și în alt loc decât în cartea cu pricina: într-un caiet sau pe un blog. Ei, la mine apar în ambele locuri, dar mi s-au cam terminat resursele sau mi-a fost lene să le transcriu, încă nu știu exact care-i situația. În fine. Și pentru că vreau să-l resuscitez, m-am gândit să fac un concurs. Care zice așa:

–    Trimite-mi minim 3 citate dintr-un roman (toate 3 din ACELASI roman) care nu apare pe blog
–    Citatele să fie cât de cât impresionante, nu baș banale (adică nu vreau descrieri de peisaje sau dialoguri – vreau ceva adânc, cu sevă, care să îmbie la meditație, da’ știți voi, că doar sunteți cititori)

Ce vă dau ca premiu?

–    3 premii a câte două cărți (locul I își alege primul cele două cărți, locul II își alege altele două și locul 3 le primește pe ultimele care au rămas). Astea-s:

Tinerete furata
The Kite Runner – Atentie! nu e romanul, e un ghid didactic pentru o mai buna intelegere a subiectului
Chira Chiralina
Sanul
Inscenarea lui Roger Murgatroyd
Libelula

–    Link în postul cu citatele trimise (tot ce trimiteți va fi publicat pe Cuvintele din cărți, deci toată lumea va primi ceva) așa ca aici
–    Link în sidebar în categoria Contribuitorilor (la fel, toată lumea va primi linkuri)

Cum jurizez?

De data asta nu mă mai sustrag pentru că n-o să pot lăsa în voia destinului ceva ce ține de subiectivism. Deci citatele care mă vor convinge să citesc un roman vor fi câștigătoarele. Folosiți adresa de la contact pentru a-mi trimite citatele. Termenul limită este joi, 14 iulie. Vineri anunț câșigătorii. 🙂

21 Comments

  • calauza

    Nu o sa particip la concurs, dar daca iti atrage atentia vreunul din citatele de la mine de pe site esti libera sa il preiei. Succes la resuscitare! 🙂

  • richie

    “Creatura irezistibilă de sex opus e un monstru care parcurge procesul de a deveni o floare. Frumuseţea feminină e o neîncetată creaţie, o neîncetată revoluţie în jurul unui defect (adeseori imaginar) care face ca întreaga făptură să se rotească în direcţia cerului.”

    “Orice om care se consideră înfrânt, deznădăjduit, secătuit de resurse, să se molipsească de curaj de la mine. Aveam un condei care zgâria, o sticlă de cerneală şi hârtie – singurele mele arme. Şi am turnat tot ce mi-a trecut prin cap, fie că avea sens sau nu. Îmi spuneam iar şi iar că dacă un bărbat ca mine iubeşte, din toată inima lui, o femeie, dacă e gata să-şi taie urechile şi să i le trimită prin poştă, dacă o să-şi scurgă sângele din inimă şi o să-l pompeze pe hârtie, dacă o s-o satureze cu nevoia lui şi cu dorul lui de ea, dacă o s-o asedieze până-n pânzele albe, femeia nu va putea să-l respingă. Bărbatul cel mai urât, cel mai nevolnic, bărbatul cel mai lipsit de merite trebuie să triumfe dacă e gata să-şi dăruiască şi ultimul strop de sange. Nici o femeie nu poate rezista în faţa darului iubirii absolute.”

    Henry Miller – Sexus.

  • Elena

    “Cand in lume simti inutilitatea oricarui efort si cand timpul nu mai are nici o semnificatie creatoare, mai lipseste numai cadrul obiectiv, mediul exterior pentru a avea pe deplin senzatia unui vid interior absolut. In acele inserari de iarna, cand noaptea roade din zi ca un cancer, cand prin geam nu ti se deschide decat perspectiva indefinitului pe un cer monoton si apasator, cand singuratatea devine atat de teribila, incat te impietreste intr-un extaz paradoxal fara revelatii, iar sentimentele nu tind nici spre viata si nici spre moarte, ramanand atintite inspre monotonia si indefinitul cerului, in astfel de inserari se realizeaza conditia obiectiva a groaznicei senzatii de vid interior.
    Cata deosebire de melancolia serilor de vara. In acestea melancolia e dulce si pastreaza ceva din bucuria nelinistita a intaielor presentimente erotice. Chiar atunci cand privesti inmarmurit un cer cenusiu, senzatia singuratatii nu e atat de apasatoare incat sa amuteasca gandul si sa goleasca simtirea, fiinca palpitatia naturii intretine un ritm de viata stapanita, care nu asteapta decat o izbucnire la lumina. Melancolia de vara este corectata totdeauna ziua de o betie luminoasa, in care sentimentul eternitatii vietii creste ca o floare naturala. Inserarea nu inseamna o sombrare, ci mai repede un mediu pentru un vis erotic.
    In serile de iarna, dimpotriva, ai senzatia unui prizonierat intr-un cerc monoton si inexpresiv. A privi un cer de iarna este a nu avea nici o speranta, a nu mai dori nimic, a fi suspendat iremediabil intr-o lume fara sens. Senzatia de vid interior rezulta din incapacitatea de a te atasa de vreun obiect, de vreun aspect, dintr-o singuratate glaciala, inexpresiva si monotona. A simti cum uniformitatea si monotonia trec prin tine ca un curent care te apasa si te ineaca, cum nu poti rezista la nimic si cum nu gasesti nici o seductie care sa te fure, a simti timpul ca o imensa stanca a carei rostogolire n-o poti evita, este a ajunge la un asa grad de purificare launtrica, incat viata si-a pierdut continuturile. Perspectiva cerului de iarna, in loc sa te inalte, sa-ti dea o senzatie de inaltime, te limiteaza si te epuizeaza. Senzatia vidului interior nu rezulta dintr-o perspective si nici dintr-o traire a infinitatii. Vidul este o infinitate goala; adica nimic. Suprema limitare, suprema ingustime, cand nimicul interior duce la negatia infinitului.”
    Emil Cioran – Revelatiile durerii

    “Marea Neagra are ochi albastri. Sufletul meu e privirea acestei imensitati. Sunt orbita.”
    “… Cand era insa la ea acasa, Gabriela o “auzea”: drac inpielitat. Era in ograda ei ca o ploaie de vara, pana si pe acoperis, cantand, razand, dialogand cu ea, cu pietrele, cu copacii, cu cainii si pisicile, organizand mereu razboaie din care nu iesea mai crutata decat papusele Gabrielei, caci genunchii, coatele si fruntea ei, de la cucui pana la zganca, purtau toate semnele eroice.”
    Ionel Teodoreanu – Lorelei

    “Poverile sunt pentru umeri destul de tari ca să le ducă.”
    Margaret Mitchell – Pe aripile vantului

    • Tomata

      Citatele trimise de tine sunt foarte frumoase, insa din pacate nu pot intra in competitie din doua motive:
      1. (cel mai important) mi-ai trimis un singur citat din 3 carti, nu 3 citate dintr-o carte, asa cum am mentionat si in paranteza explicativa.
      2. pe Cuvintele din carti apar citate din Lorelei.

      Daca mai gasesti inca doua citate din Revelatiile durerii sau din Pe aripile vantului, trimite-mi-le, te rog si te inscriu in cursa. 🙂

      Merci. 🙂

  • Haotik

    Nu am nevoie de carti ca am destule in “pending” la citit si nu apuc dar am zis sa pun si eu 3 citate dintr-o carte, ca se merita.

    Când frumosul este cunoscut ca frumos,
    Atunci este cunoscut si urâtul ca urât.
    Când binele este cunoscut ca bine,
    Atunci si raul este cunoscut ca rau.

    –8<——–

    Universul dainuieste etern
    Pentru ca nu exista pentru sine.
    Astfel si Înteleptul stand la urma, ajunge în frunte.
    Se neglijeaja pe sine însusi, si ajunge sa fie ocrotit.
    Nu traieste pentru sine, traieste astfel din plin.

    –8<——–

    Vorbind putin ramânem în repaos.
    Vântul, furtuna trec, cum tot ce e-n natura-i trecator,
    Asa si omul trece.
    Dar cel ce urmeaza Calea Tao se identifica cu Tao.
    Cel ce urmeaza Virtutea (Te) se identifica cu Virtutea.
    Cei ce se pierd sunt una cu perzarea.
    Cei ce nu cred, nici ei nu sunt crezuti.

    Dao de Jing – Cartea despre Dao si virtute

  • lala

    ce weekend incarcat ai avut.chiar m-am intrebat unde ai disparut!
    de citate nu am timp acum dar in speranta ca o sa gasesc cartea mea favorita (nu zic care) o sa te instiintez 🙂
    de ce trebuie sa caut?pt ca is nomada (inca) si cartile mele sunt la un boyfriend in cutii….:(

  • Elena

    Nu era musai sa intru in concurs. 🙂
    Dar iti voi trimite citate dintr-o alta carte care m-a rascolit.

    “- Voi… voi sunteti niste fete! le arunca el cu glasul inecat de indignare.
    – Nu-i adevarat, batu din picior Olguta, razbita de insulta.
    – Nici nu mai incape vorba. Tu esti baiat, interveni domnul Deleanu. Singura noastra fetita este Monica. Asa-i, Monica?
    – Ba si eu! protesta Olguta… Da nu-i dau voie lui – il fulgera cu degetul – sa ma insulte!”

    “Albi pelerini ai cailor de luna pe covoare, trei copii desculti, in lungi camesi de noapte – unul cu cozi blonde, doi cu plete brune – poposira in jurul unui gavanos cu dulceata.”

    “E trist un piersic inflorit, fiindca alaturi de el, oricat ai fi de tanar, esti batran.”

    Indiferent cate citate as da… nu reusesc sa redau farmecul cartii. E lunga, are 3 volume, insa e greu de lasat din mana inainte de final.

    Lorelei si La Medeleni sunt romanele mele preferate din literatura romana. In Olguta si Luli ma vad pe mine si o vad pe viitoarea mea fetita. E musai sa fie fetita si sa aiba ochii si zulufii negri, limba ascutita si sa fie un drac impielitat, da’ asta-i alta poveste, pentru alta data. 🙂

  • neonu

    Marcel Proust – ”In cautarea timpului pierdut” apare pe site-ul respectiv? O citesc in prezent si in cazul in care lipseste de acolo, as putea reveni cu citate care mi-au placut.

  • ady

    of, ce bine ca e un termen un pic mai lung. cica sunt in concediu si cartile-s acasa.
    unul din cele mai naspa concedii de pana acum. frig si ploaie sa-mi ajunga pentru cativa ani. asta iarna, pe cele mai cumplite geruri n-am pus pe mine atatea straturi de haine (grosute, nu maieute si tricouri) cate am pus in ultimele 4 zile.
    stiu ca scrie 3 citate din aceeasi carte, dar intreb si eu ca prostu’: pot sa fie citate din 2-3 carti ale aceluiasi autor, carti care fac parte dintr-o serie. am un autor pe care tare as vrea sa-l popularizez.

  • nina

    Avem așa:
    Marin Preda, Cel mai iubit dintre pământeni:

    “În viață orice ocupație e bună cu condiția să nu se transforme în muncă.”

    “În România n-ai nicio plăcere, nici măcar pe aceea de avea un adversar, fiindcă dacă îl învingi, trece de partea ta.

    “Mai bine un sfârșit de groază, decât o groază fără sfârșit.”

    “Puterea celor cu adevărat puternici astfel se manifestă: Să știi că poți distruge pe cineva, să n-o faci și acela să nu afle niciodată.”

    Stendhal, Roșu și Negru:

    “Țï se pare că un om are merite? Pune-i piedici la tot ce năzuiește, la tot ce face. Dacă meritul lui e real, va ști să înfrângă sau să ocolească piedicile.”

    “Politica e un bolovan legat de gâtul libertății, un bolovan care în mai puțin de șase luni o îneacă.”

    “Printre lucrurile caste, politica e ca un foc de pistol tras în mijlocul unui concert.”

    P.S. Roșu si negru nu e nici pe departe o carte despre politică, nu-ș cum naiba am notat eu chiar citatele astea. 🙁

  • Ramona

    ” Tu ai atata sensibilitate ! Nu-ntelegi ca merita sa traiesti pentru ca sa vezi cum cad frunzele si cum apar mugurii, pentru o zi in care e soare, pentru alta in care ploua ?”

    ” Intre privirile si buzele lor nu mai era loc pentru nici o intrebare, nici un gand, nici o teama. Toata viata am aspirat sa iubesc o fiinta cu o dragoste absoluta, echivaland cu credinta care transcende ratiunea din care s-a nascut si care exista apoi din propria ei viata. Actul dragostei nu devine un deliciu senzual, ci un extaz, care face sa dispara diferenta intre doua fiinte. Amantii care cunosc asta intalnesc echivalentul mortii si al poeziei. ”

    ” Sunt fericit, Voica .” ” Ce inseamna sa fii fericit, Victor ?” ”Sa fiu cu tine. Sa mi se para ca tot ce ma inconjoara esti tu, este al nostru. Sa vrei sa imparti toate emotiile si bucuriile si toate lacrimile cu iubita ta… sa nu vrei sa vezi fara ea o picatura de ploaie, pe o frunza. Sa nu vrei sa simti sub talpile goale roua diminetii, infiorarea amurgului…”

    ” Frumoase clipe !” ”Da, sunt clipe care te despagubesc de toate infrangerile si te fac sa vezi ca viata e totusi frumoasa !”

    Cella Serghi – Panza de paianjen

  • Laurentzyu

    “O, ce plăcut e să-ţi odihneşti mintea cu ajutorul inimii, nu-i aşa? Şi apoi, după nebunie, să zâmbeşti!”

    “Când iubeşti cu adevărat, trebuie să iubeşti până la moarte!”

    “Nenorocită viaţă! Mereu lucruri neobişnuite, niciodată pământ sigur sub picioare! Când te bălăceşti în apă până la gât, când pluteşti deasupra norilor! La mijloc, niciodată!”

    “Cheia enigmei pe care o caută de trei mii de ani încoace toţi filozofii lumii: să nu întrebi niciodată o femeie de ce iubeşte; mulţumeşte-te să o întrebi:’Mă iubeşti?’ ”

    “Nimic nu le scapă muribunzilor din ce gândesc despre ei cei din jurul lor.”

    “Noi, femeile, suntem atât de păgâne, că atunci când e vorba de secte, le îngăduim pe toate, iar când vine vorba de Dumnezeu, credem în mai mulţi.”

    “Prietenia este o stea, pe când dragostea… dragostea nu este decât o lumânare. O să-mi spui că există mai multe tipuri de lumânări, şi că printre ele sunt unele mai bune; cea trandafirie e cea mai bună, dar oricât de trandafirie ar fi lumânarea, tot se topeşte, pe când steaua străluceşte mereu.”

    “Există chei care deschid uşi pentru care nu sunt făcute.”

    “Un adevărat îndrăgostit nu se simte fericit decât atunci când o vede sau o ţine la piept pe fiinţa iubită, şi suferă când ea este departe.”

    “Numai ura poate să facă tot atâtea prostii ca şi iubirea.”

    “Unele poveri sunt prea grele pentru a putea fi purtate de anumiţi oameni.”

    “Asşteptare, aşteptare! Toată înţelepciunea omenească e cuprinsă în acest singur cuvânt. Cel mai mare, cel mai puternic şi cel mai iscusit e cel care ştie să aştepte!”

    Regina Margot, Alexandre Dumas

  • Ana Loveless

    Particip si eu cu doar trei citate din multitudinea pe care “Pe culmile disperarii” de Emil Cioran ni le poate oferi.

    “As vrea sa izbucnesc intr-o explozie radicala cu tot ce am in mine, cu toata energia si cu toate continuturile, sa curg, sa ma descompun si intr-o expresie nemijlocita, distrugerea mea sa fie opera mea, creatia, inspiratia mea. Sa ma realizez in distrugere, sa cresc in cea mai nebuna avantare pana dincolo de margini, si moartea mea sa fie triumful meu. As vrea sa ma topesc in lumea si lumea in mine, sa nastem in nebunia noastra un vis apocaliptic, straniu ca toate viziunile de sfarsit si magnific asemenea marilor crepuscule. Din tesatura visului nostru sa creasca splendori enigmatice si umbre cuceritoare, forme ciudate si adancimi halucinante. Un joc de lumini si de intuneric sa imbrace sfarsitul intr-un decor fantastic si o transfigurare cosmica sa ridice totul pana dincolo de orice rezistenta, cand avantul duce la nimic, iar formele plesnesc intr-o exaltare de agonie si incantare. Un foc total sa inghita lumea aceasta, si flacarile lui, mai insinuante decat zambetul de femeie si mai imateriale decat melancolia, sa provoace voluptati crepusculare, complicate ca moartea si fascinante ca neantul in cplipele de tristete.”

    “Ce-ar fi daca fata omului ar putea exprima adecvat toata suferinta interioara, daca in expresie s-ar obiectiva intreg chinul interior? Am mai putea sta de vorba intre noi? N-ar trebui sa vorbim atunci cu mainile pe fata? Viata ar fi realmente imposibila daca tot ce avem noi ca infinit de simtire ar fi exprimabil in liniile fetei. Nimeni n-ar mai indrazni sa se priveasca in oglinda, caci o imagine groteasca si tragica in acelasi timp ar amesteca in contururile fizionomiei pete si dungi de sange, rani care nu pot fi inchise si siroaie de lacrimi care nu pot fi stapanite, As avea o voluptate plina de groaza sa vad cum izbucneste, in armonia comoda si superficiala de fiecare zi, un vulcan de sange, tasniri rosii ca focul si arzatoare ca deznadejdea, cum toate ranile fiintei noastre s-ar deschide iremediabil pentru a face din noi o eruptie sangeroasa. Numai atunci am pricepe si am apecia avantajele singuratatii, care ne face suferinta atat de muta si de inaccesibila. Intr-o eruptie sangeroasa, intr-un vulcan al fiintei noastre, intreg veninul supt din lucruri nu ar fi suficient pentru a otravi intreaga aceasta lume? Este atat venin, atata otrava in suferinta!”

    “Ma atrag departatile, ma atrage marele gol, proiectat din mine asupra firii. Un gol ce se ridica din stomac pana la creier, trecand prin toate organele si membrele ca un fluid usor si impalpabil, ca o insesizabila palpaire interna. Si nu stiu de ce, in intinderea progresiva a acestui gol, in marirea neincetata a acestui vid crescand in infinit, simt prezenta misterioasa si inexplicabila a celor mai cintrare sentimente care agita sufletul omenesc. Sunt fericit si nefericit in acelasi timp, incerc simultan exaltarea si depresiunea, ma domina disperarea si voluptatea in cea mai contradictorie dintre toate armoniile posibile. Sa fie vagul departarilor, nostalgia dupa virginitati cosmice, dupa singuratati fantomale si misterioase? Ma domina un sentiment muzical al departarilor, vibratii de melancolie infinita si cu ritm de extaz in singuratate, cu priviri difuze pe inaltimi de cer si cu tristetea inaltimilor proprii. Cum sa gasesc un triumf in marele gol, in atractia nelamurita pentru departarilor cosmice? Ma vad singur, in mijlocul unui peisaj nemarginit, sorbind prin toti porii aromele singuratatii, incantat de reverie extatica a melancoliei, indepartand contururile ca pentru a face si mai ciudate departarile, traind euforia si nelinistea apocalipsului. Sunt atat de vesel si de trist, incat lacrimile din mine au in acelasi timp reflexe de cer si de infern. Pentru bucuria tristetii mele, as vrea sa nu mai existe moarte pe acest pamant, a carei fatalitate este atat de groaznica in tristetea pura si adevarata.”

  • lorelai

    Vraciul. Profesorul Wilczur – Tadeusz Dolega Mostowicz

    “Fiindca fericirea dureaza atat cat omul stie s-o pretuiasca cum se cuvine.Iar omul pretuieste numai ce se obtine greu.”

    “-Te-am indragit pentru ca esti prost,imparate.
    Wilczur zambi.
    -Prost…repeta.
    -Da.In vremurile de astazi,cand mintea exista numai pentru a face rau,ce este prostia daca nu cel mai de pret bun?Si ce este binele daca nu intelepciune?
    Viata devine un paradox.Atunci poate intelept e si faptul ca tu,carissime,traiesti pentru a aduce fericire altora.”

    “-Tu traiesti pentru altii,altii pentru ei insisi,numai eu nu stiu pentru cine si pentru ce traiesc…De ani de zile caut raspunsul,il caut pe fundul fiecarei sticle.
    si nu-l gasesc…Se vede ca nu nimeresc sticla potrivita.Dar nu-ti fie teama!Vine si randul ei…Am s-o gasesc si in ultima inghititura voi afla adevarul…”

    Craciunul de la Silvestri – Ionel Teodoreanu

    Destinul fiecarui om e si o fericire si o pedeapsa.La unii precumpaneste pedeapsa,la altii fericirea.Totuna.tot acolo ajungi,regretand ca s-a sfarsit asa de curand sau regretand ca nu s-a sfarsit mai repede.Tot nemultumiri,tot zbucium, tot dezechilibru.fiecare e trimes prin viata la destinatie,impachetat intr-un destin impermeabil.”
    “Fericirea era in urma,ca intotdeauna.te stringa si n-o auzi.Te cheama si n-o vezi.Treci pe langa ea si n-o cunosti.”
    “Amandoi…Singur.De ce?”

    Iti stiu site-ul de carti de cand era in forma veche si ma intrebam cum se pot adauga citate din carti:).

  • Richie

    poftim si al 3-lea citat din Miller – Sexus.

    “Artistul creator are ceva in comun cu eroul. Desi functioneaza pe alt plan, si el isi imagineaza ca are solutii de oferit. Isi jertfeste viata pentru a infaptui trumfuri imaginare. Si la incheierea fiecarei grandioase experiente, fie a politicianului, a razboinicului, a poetului sau a filozofului, problemele vietii continua sa pastreze aceeasi infatisare enigmatica. Se spune ca cele mai fericite popoare sunt acelea care nu au istorie. Popoarele cu istorie, cele care au faurit istoria, par sa nu fi izbutit altceva, prin infaptuirile lor, decat sa fi accentuat caracterul etern al luptei. Si, pana la urma, pier si ele ca si acelea care nu au depus nici o stradanie, care s-au multumit sa traiasca si sa se bucure de viata.”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

CommentLuv badge