Sotzu’ are de ieri un job nou. În contextul ăsta, în timp ce pregăteam cina, mă întreabă: „Știi bancul ăla cu Bulă și prima zi de școală?” Răspunsul meu negativ i-a provocat atâta amuzament că i-au luat câteva secunde să se oprească din râs și să mi-l spună, să râd și eu. – Ei, cum a fost la școală, Bulă, ați învățat ceva? întreabă tatăl, curios să afle impresiile băiețelului său după primele zile de școală. – Am învățat, tată, dar n-am terminat: trebuie să mergem și mâine. Râsese el și pentru mine, așa că nu m-am mai obosit. Apoi mi-am adus aminte cum îmi spunea străbunica mea că dacă…

Am trecut printr-o perioadă în care să ajung acasă era frustrarea maximă. Nu suport dezordinea și nici mizeria, dar vreo două saptămâni casa a fost cu susul în jos. Nu puteam face curățenie pentru că nu făceam decât să mut o chestie dintr-o parte în alta. Așa că am lăsat totul vraiște și am încercat, pe cât posibil, să ignor camerele care arătau ca după bombardamente. Acuma însă e bine. Am montat dulapul și patul, ieri mi-am făcut și draperia pentru dulap (poate vă arăt și dormitorul mai încolo) și totul e curat, dar, mai ales, la locul lui. Însă despre drumuri era postul ăsta. Mă gândeam ieri în timp…