O piatră mare sub care să mă ascund
Asta mi-ar trebui zilele astea când îmi lipsește cheful de a face orice. N-am chef să mănânc, să umblu, să fac de mâncare, să conduc, să stau în picioare, să mă uit la seriale, să mă uit la un film, să scriu pe blog, să vorbesc la telefon, să mă întâlnesc cu prietenele, să mă joc cu Ricky sau să mă spăl pe cap. Singurul lucru de care am chef și nevoie e să stau în pat, cu o carte sau cu Kindle-ul în mână, să tac, să dorm și să nu mai simt nimic în afară de mâna lui pe mâna mea. Bine și pe Ricky încolăcit lângă mine.
Mă doare înauntru și mă doare în afară, capul, stomacul și uneori toată carnea de pe mine. La 30 de ani mă simt mai rău ca o babă și sunt atâtea lucruri pe care le pot face în privința asta și nu fac nimic pentru că mă copleșește cât de multe lucruri sunt de făcut. Încerc medicamente, medicina alternativă și leacuri băbești. Nimic nu pare să funcționeze și mă deprimă din cale-afară să mă trezesc dimineața cu speranța că în ziua aia n-o să mă doară nici capul, nici stomacul, nici unghiile și nici firele de păr din cap. M-am săturat să mă ridic din pat și să mă analizez pentru a-mi da seama ce durere trebuie să înfrunt până ajung să mă bag din nou sub pătură. Numai somnul pare să mă vindece de toate.
În jurul meu se întâmplă lucruri bune, am motive pentru care să mă bucur, lucruri care în mod normal mă entuziasmează (o călătorie, un concert, o redecorare de dormitor) și nici măcar nu vreau să mă gândesc la ele. Îmi vine să plâng fără motiv și iar mă cuprinde o tristețe de neînțeles și de neșters cu nici un lucru bun.
Și nu e doar luni, cred că îmi e dor de soare…
Draga mea, eu nu stiu ce avem, ca pe bune, cam asa ma simt si eu. De nu stiu cata vreme n-am mai simtit nevoia asta de: “sa vina odata weekend-ul, sa ma odihnesc ca nu mai pot”!!! Nici pe mine parca nu ma entuziasmneaza nimic bun, sunt mega obosita si atat! Eu care vreau sa ies sa ma plimb pe coclauri zi de zi, iarna asta gen primăvara parca mi-a dat in cap. Eu zic ca suntem astenice si astenia asta timpurie ne omoara, ne da organismul peste cap si mi-e asa o ciuuuuuda!! Ah…
Iti doresc o saptamana buna, mai buna :*
exact, weekendul a devenit sinonim cu somnul, nu cu distractia. 🙁
nici macar nu ma gandesc sa ies din casa, parca as hiberna.
sper sa treaca. sa ai si tu o saptamana mai faina si un weekend asa cum iti place. 🙂
Cum zice Bia cea veselă și optimistă, transformată brusc și fără aviz în… oare în ce? 😛 Hei, fetelor, să nu mai dăm vina pe iarnă, pe ne-soare, pe toate cele… e firesc să avem stări de-astea, să ne simțim moleșite și fără chef… ia să ne mai luăm câte o pauză de viață și să ni se rupă de toate… dar să treacă apoi, că, dacă durează prea mult, ne face rău mai mult decât bine!
Hei, frumoaselor, capul sus, zâmbiți, vă rog eu! E doar viață! Și chiar sunt multe faine în ea!
ma bucur tare mult ca acest comentariu vine de la tine. 🙂 sa vad ca ai scapat si tu de starile alea negre si ca esti plina de energie si buna dispozitie. 🙂
o sa ne treaca, sunt sigura, deocamdata e asa o perioada de-asta nesuferita. dar oricum ma simt mai bine decat aseara cand am scris articolul.
Draga mea , nu trebuie sa fii asa de plina de negativism ! iti recomand eu pe doamna Felicia ( masaj + reflexo ) sa vezi tu ce bine te revigorezi !! si mai depinde si te tine – putina miscare , chiar si mers pe jos ! eu am mers ieri 7 km pe jos pe malul Begai !! si e super bine , te asigur !! deci fa schimbari radicale in viata ta asa frumosa , dealtfel !!! Ildiko
astept numarul dnei Felicia 🙂
si promit sa iesim mai des la plimbare. stiu eu pe cineva care va din coada ca nebunul cand va afla. 🙂
Draga mea, sigur o fi şi oboseala şi astenia, dar nu numai. Vroiam să-ţi spun că şi mama s-a luptat ani mulţi ai tinereţii cu migrenele şi nesomnul, dar până la urmă le-a dat de capăt. Cred că cel mai bun lucru pe care să-l faci acum este să dormi cât îţi trebuie şi cât poţi, căci e mare lucru somnul, mai ales dacă este şi singurul care-ţi face bine. Vor trece şi migrenele apoi.
cand citeam prin romane ca cucoanele de prin ele au o migrena si nu pot primi pe nu stiu cine in vizita mi se parea un moft, o fiță. numai ca am ajuns sa inteleg pe propria-mi piele ca nu e chip sa primesti pe cineva cand te ucide o asemenea durere. sper sa treaca si la mine…
Şi eu mă simt obosită, plictisită, fără chef, fără vlagă, fără spor în ceea ce fac. Eu am dat vina pe astenia de primăvară…nu ştiu ce-i cu mine sar nu funcţionez cum ar trebui.
Ciudat, pentru ca de multe ori cand nu am chef de nimic ma gandesc la tine ca la un role model, imi vine in minte pasiunea ta pentru scris, pentru DIY, pentru calatorii, felul in care te bucuri de micile lucruri de zi cu zi. Uneori sunt invidioasa pentru ca apuci sa citesti atat de mult, pentru ca ti-ai decorat sufrageria atat de creativ. Dar cred ca atunci cand nu ai chef sa faci nimic, e dreptul tau sa nu faci nimic, iar starile de melancolie si tristete trebuie traite, acceptate, pentru ca sunt o parte a realitatii, vin si pleaca mereu.
of, daca ai stii cate momente de-astea de lipsa de chef am… cat imi trebuie sa ma motivez si sa ma apuc de ceva… e drept ca la calatorii sunt prima si numai de-as avea banii suficienti si timpul necesar sa plec de cate ori am chef… dar uite, sunt momente cand nici asta nu ma entuziasmeaza. sper sa-mi treaca pentru ca nu-mi place de mine asa.
iar cititul… of, cred ca ar trebui sa scriu un intreg post despre timpul pe care i-l dedic pentru ca mie nu mi se pare mult deloc.
multumesc tare pentru comentariul tau, mi-a ridicat moralul. 🙂 si, crede-ma, cand vrei ceva cu adevarat, poti sa-l faci, dar cand n-ai chef, nici macar nu ti-l mai doresti.
si eu am momente de astea, de obicei in luna ianuarie….ce bine ca a trecut!
Azi dimineata cand am vazut vreme de afara, la fel m-am simtit si eu. Apoi pe parcurs la munca, mi-a mia venit cheful. Insa, per total e o zi de tot r***l.
Andreea, eu iti recomand magneziu! Iti reda pofta de viata! 🙂
Mda. Apai… Acum doua weekenduri mi-a revenit starea de rau de la fiere (am vomat si am gemut 2 zile). Acum un weekend am petrecut amandoi cu febra de 39.5 si cu un virus luat de la ceilalti de la firma. Saptamana viitoare am din nou o operatie laparo pe la dansa.
Iar aseara mi-am facut-o cu mana mea: m-am uitat la niste poze de demult (cautand culmea altceva) si m-a pocnit – parintii mei in acele poze aveau exact varsta mea de-acum iar eu langa ei eram in ajun de liceu; si eu copii n-am nici pana acum si nici de-acum incolo asa cum ar trebui.
Dar azi am ras la MASH din toata inima.
Si-ncerc sa rad mai des. Poate-ajuta, asa am auzit 🙂
Eu te banuiesc de o mica afectiune a zonei cervicale 🙂 Prea mi-s cunoscute simptomele!
Gânduri negre, eșecuri, neîmpliniri, probleme cotidiene, problemele prietenilor și a celor apropiați ș.a.m.d … sunt generatoare de dezechilibre energetice … se pare ca acum funcționezi ca un Windows în ”safe mode”.
Recomand:
1) Roaga-te la Dumnezeu și mulțumește-i pentru fiecare clipă minunată de viață pe care ți-a oferit-o.
2) Bucură-te de fiecare secundă din viață.
3) Gândește-te numai la lucruri frumoase și plăcute.
4) Ura, teama, frica, invidia, cinismul, aroganța să dispară din profilul personal (generează dezechilibre energetice și atrag evenimente/întâmplări negative)
5) Nu mai lasa pe oricine sa-ți penetreze aura energetică. Există metode de protecție. Dacă nu le cunoști încă, evită pentru moment contactul direct și indirect cu persoanele care te atacă energetic, așa zișii ”vampiri energetici”. Ca să te poți feri de ei, trebuie mai întâi să-i identifici. Atacul energetic, în funcție de intensitatea acestuia, provoaca o stare de discomfort, oboseala sau chiar dureri de cap sau dureri ale organelor interne. Nota bene!
Haide bre, stiu ca viata e de cacao dar vestea buna e ca se duce repede :)) Incearca sa cauti in mod activ sa faci mai multe lucruri care iti plac si mai putine care nu-ti plac. Nu te lasa doborata chiar cu una cu doua, iar soarele mai are putin si vine. Si daca nu vine si o veioza puternica ajuta!
:)) s-a dus starea. e iar un pic de soare. sper sa nu se intunece iar in weekend, ca in ultima vreme numi weekendurile au fost nasoale.