De fiecare dată când am vorbit despre diploma mea de masterat, am făcut-o în toate felurile, am ponegrit-o și mi-am bătut joc de ea. Am spus că sunt cele mai prost investite 50 de milioane, pentru că nu m-am ales cu nimic de pe urma ei. Acum vreo două saptămâni, însă, mi-am dat seama că totuși e foarte mare probabilitatea să mă înșel. Vă spuneam că din ianuarie plec în Germania să-mi încerc norocul pe-acolo, așa că depun la CV-uri într-o veselie. Ei și una dintre firmele la care am aplicat mi-au cerut să le trimit diplome și certificate, că bag seama că nu mă credeau pe cuvânt că am…

Am fost atât de fericită că mi-am petrecut duminca în pat că am simțit nevoia să notez ziua în calendar, scriind despre ea pe blog. Aș fi avut o grămadă de lucruri de făcut ieri: să merg la schimb de cărți pentru că Dunia își lansa o carte și mi-ar fi plăcut să fiu acolo; să o vizitez pe vară-mea; să mă întâlnesc cu o prietenă; să mă întâlnesc cu cineva pentru a primi o revistă în care era un articol despre blog. Daaar, dorința de a lenevi a fost atât de puternică încât nici măcar nu m-am dat jos din pat. Doar pentru a-l plimba pe Ricky de dimineață…

În toată învălmășeala asta de sentimente creată de alegerile de duminică, a mai dat buzna încă unul, așa ca să simt că trăiesc. Și dau pe dinafară de bucurie pentru că încep să se miște lucrurile. Recunosc că plănuiam și bănuiam că voi scrie un articol de-ăsta peste mult mai mult timp, dar uite că se pare că am un picuț de noroc. Am spus deja de câteva ori că vreau să emigrez, să trăiesc experiența traiului într-o altă țară, unde lucrurile se întâmplă normal. N-am făcut nimic până de curând, nu mi-am pus CV-ul la punct, nu m-am interesat foarte riguros. Probabil nu-mi doream suficient de mult și așteptam…

Azi împlinesc 31 de ani și mă bucur. Și cu ocazia asta o să vă țin o mică predică. Dacă la 25 de ani am trecut-o printr-o criză existențială și m-am trezit dimineața efectiv plângând – dracu știe de ce – la 31 îmbrățișez numărul ăsta cu toată inima. Nu mă plâng că am îmbătrânit și nici nu mă lamentez în toate zările că mi-a mai trecut un an din viață. Dimpotrivă. Mă bucur că am mai trăit un an, că am adăugat amintiri frumoase în cununa anilor și că suntem sănătoși amândoi. Aud de multe ori în jurul meu persoane tinere, de 25, 27 de ani, care se plâng…