Aș vrea să fac exercițiul ăsta de imaginație fără să mă gândesc ca e foarte posibil și probabil să se întâmple. Nu-i ca și când citești 1984 sau Eseu despre orbire și la sfârșit răsufli ușurat că ce bine că a fost doar o carte și te întorci la netul tău, unul dintre cele mai rapide din lume, la serialele tale cu președinți americani, la Facebook-ul, Twitterul și blogul pe care îți verși toți nervii în cel mai colocvial și trivial limbaj de care ești în stare, pentru că nu? ai dreptul la liberă exprimare, că doar e democrație. Nu, cred că în România lui Ponta ne vom întoarce la…

Doctorii care mi-au făcut analizele în spital mi-au spus că sunt un pacient cuminte. Prietenul meu medic rezident mi-a spus că-s ipohondră*. Mie îmi place să cred și să spun despre mine că sunt precaută.

Cunosc personal o mână de oameni care trăiesc sau câștigă bani din pasiune. Cunosc înca o mână de oameni care au talent, au potențial, au pasiune, dar lenea e stăpână pe situație și acel talent zace undeva ascuns înăuntrul acelor oameni. Și îmi e foarte ciudă pe acei oameni. Îi spuneam mai demult unei prietene care are un talent deosebit la design, că dacă aș avea talentul și simțul ei estetic, aș face bijuterii până mi-aș plăti cel puțin o excursie din asta. Îmi părea rău pentru mine că nu știu să potrivesc culorile și nu am imaginația atât de versatilă încât să pot produce ceva din materie primă. Bine,…

Noi tot suntem mândri de el și de ce a realizat până acum. Nu știu dacă toată țara, dar noi, timișorenii, cu siguranță suntem. Mă rog, ăia care înțeleg că sportul nu înseamnă doar fotbal și au auzit că Horia Colibășanu și-a propus să cucerească Everestul, fără butelie de oxigen și fără ghizi. Dacă ar fi ajuns în vârf, ar fi făcut parte dintre cei 3% care au reușit. Însă condițiile meteorologice l-au făcut să coboare de la altitudinea de 7.600m. Nu doar pe el, ci pe oricine ar fi încercat să urce fără oxigen. Vântul și vremea i-au fost potrivnice, însă visul lui Horia continuă să ardă. La anul…

Mă supără foarte tare toate articolele pe care le citesc sau despre care aud zilnic, care vorbesc despre noi elemente și alimente care ne dăunează sănătății. Nu mă supără ele în sine, ci mă supără concluzia la care ajung oricum aș încerca să întorc problema: totul din jurul nostru ne omoară puțin câte puțin. Legumele, fructele, sarea, zahărul, cafeaua, ceaiul, pâinea, carnea, chiar și apa îmbuteliată. Dacă nu e bio, ne dăunează cumva. Asta până când o să vină cineva să spună că și bio e dăunător.