tomata serioasă
-
Statuia violatorului român
Îmi țin mâinile împreunate și mă uit pe pereți, gândidu-mă, de vreo 5 minute. Încerc să găsesc o nouă abordare sau un punct de vedere original din care nu s-a mai scris despre fata violată de 7 bestii pe un câmp dintr-un sat din Vaslui. S-a scris atât de mult despre acest act abominabil încât n-aș face decât să reproduc ce au spus alții. Am fost „provocată” să scriu despre asta pe grupul de bloggerițe, am fost întrebată de ce nu scriu despre asta. M-am tot gândit ce rezolv dacă mai scriu și eu, dacă reiau ce s-a tot scris, dacă sunt de acord cu fiecare articol publicat pe #NuînseamnăNU…
-
A recolta sau a nu recolta celule STEM la naștere
Drumurile mele internetice nu s-au oprit încă la dilema din titlu. Ori mi se pare mie, ori nu-i tămbălău așa mare pe tema asta ca și în cazul vaccinurilor, alăptării vs lapte praf, purtării copilului în sisteme ergonomice vs ne-ergonomice sau nașterii naturale vs cezariană. Dacă e scandal și pe tema asta, cumva mie mi-a scăpat, deci iată-mă-s față în față cu dilema. Bine, decizia mea deja e luată, dar haideți să vă povestesc ce-am aflat eu la o prezentare Lifeline, la care am fost săptămâna trecută, din dorința de a ne informa. E singura menționare pe care o fac bancii de stocare pentru că nu despre ei e vorba,…
-
Discursul urii violează libertatea de exprimare
Așa-i că dacă aș scrie ceva de genul „Nu toată lumea ar trebui să se bucure de libertatea de exprimare.” sau „Nu toți ar trebui să aibă dreptul la o părere.” mi-ați sări în cap? Ba da, așa-i și ați avea dreptate. Ori avem drepturi egale toți ori nu mai avem. Totuși, sunt cazuri în care aproape fiecare dintre noi a dat la un moment dat peste cineva căruia să-i facă ce scrie în poza de mai jos: Subiectul libertății de exprimare, mai ales pe internet, e deosebit de sensibil, dar tocmai pentru că mă bucur de privilegiul ăsta, aștern și eu o părere vis-a-vis de subiect. Libertatea de exprimare…
-
Cât timp mai am?
Mă gândesc de mult timp să scriu articolul ăsta, dar am tot amânat din diverse motive. Cel mai important dintre ele e că vreau să țin pesimismul la distanță. Dar ieri am avut o discuție mai aprinsă cu niște prietene care m-au supărat puțin. Ne-am împăcat până la urmă, dar vreau să pun în scris una dintre fricile care mă bântuie câteodată. Și mai ales să le fac lor și altora cât se poate de clar faptul că dacă mi se spune: „nu te mai gândi la asta”, „esti prea dramatică”, „nu fi pesimistă”, etc… gândurile mele n-or să dispară de la sine, n-or să se dizolve și nici memoria…
-
O sancțiune cu care sunt de acord
Bine, ar fi mult mai multe, dar asta mi-a atras atenția azi. Am pescuit de pe Facebook știrea care spune că Ministerul Sănătății vrea să introducă sancțiuni pentru cei care nu merg la un control medical măcar o data la 3 ani. 3 ani??? Cine nu merge la doctor timp de 3 ani? Da, știu, sunt mulți, dar nu prea pot concepe chestia asta. Adică te doare și aștepți să treacă de la sine? Crăpi în patul tău și nu vrei să chemi ambulanța sau dacă o chemi, e deja prea târziu și ajungi la cuțit, sau poate și mai rău? Într-un fel, poate așa-ți trebuie și nu te compătimesc.…
