Am făcut un curs de prim ajutor și dau mai departe

Poate nu e evident pe blog, poate ați ratat partea în care mi-am declarat maximul interes pentru medicină, biografiile medicale, serialele cu doctori și ce o mai fi pe lângă și are legătură cu corpul uman. Nu-i nimic, o să vă tot bat la cap cu asta și încep prin a vă povesti despre cursul de prim ajutor pe care abia așteptam să îl fac.

În Germania e obligatoriu prin lege ca fiecare firmă să aibă cel puțin un angajat care poate oferi primul ajutor, dar în funcție de numărul de angajați, e nevoie de mai mulți. Mai mult de atât, nu poți obține permisul de conducere fară un curs de prim ajutor.

Însărcinată fiind cu organizarea unui curs pentru firma la care lucrez, s-a înțeles de la sine că mă voi înscrie și eu pe listă. Era singura mea șansă să ‘practic’ puțin ajutor medical. După ce în sfârșit am putut găsi o dată care să convină tuturor, joia trecută ne-am adunat 5 colegi să învățam cum să ajutăm victime în mai multe situații. Ceea ce urmează să scriu poate fi la fel sau poate fi diferit de cum se fac lucrurile în alte țări, eu voi relata singura variantă pe care am auzit-o vreodată. Mi-ar face o deosebită placere dacă aș mai auzi povești de la voi, referitoare la curs sau la un prim ajutor acordat de voi cuiva. Și trebuie repetat odată la 2 ani.

Despre organizarea cursului, vă spun pe scurt că sunt multe organizații și asociații medicale care oferă cursuri de prim ajutor și am fost suprinsa că abia puteam găsi câteva locuri în luna curentă. Fiind vorba de o firmă, am completat un formular pentru ca asigurare medicală să acopere costurile. Însă oricine și pentru orice motiv se poate înscrie; cursul costă 59 de euro: se face într-o zi, timp de 9 ore – fiecare oră 45 de min plus pauze între ele.
Firma pe care am ales-o eu, că deja eram în criza (ne vin controale și trebuie să avem dovezi) a închiriat o sală într-o… capelă. Foarte mișto împrejurimile ei, sala în sine austeră.

Am fost un grup de vreo 20 de persoane, cred, nu i-am numărat și toți erau acolo trimiși de firmele la care lucrează. Mi-a atras atenția o educatoare care face regulamentar cursul la 2 ani, așa cum prevede legea. Ce liniște sufletească pentru părinți să știe că în caz de ceva, cineva poate acorda primul ajutor. Am fost la fel de impresionată de informația asta ca și de cea cu permisul de conducere. Ah, încă o chestie, în Germania e obligatoriu să oferi primul ajutor chiar și fară curs, chiar dacă asta înseamnă doar să chemi ambulanța.

Limitările fizice, dizabilitățile sau fragilitatea nu scutesc pe nimeni de acest lucru. Chiar dacă nu sunt posibile măsuri suplimentare pentru ajutor, de exemplu din cauza pericolului la care se expun sau teama de a strica mai mult decât a ajuta, toată lumea poate da un apel de urgență sau să asigure locului accidentului. Sursa

Cursul a început cu primul ajutor în caz de accident rutier, însă mai jos sunt indicații și pentru alte tipuri de accidente. Ești primul ajuns la locul accidentului, ce faci?

  1. Parchezi mașina pe marginea drumului, la 10m distanță de mașina accidentată.
  2. Te dai jos din mașină, îți iei vesta reflectoritzantă, trusa de prim ajutor și triunghiul reflectorizant.
  3. Pui triunghiul la 150m de mașina accidentată.
  4. Te întorci la ea și suni la ambulanță.
  5. Ești atent la lichide vărsate pe șosea, eventuale scântei și verifici câte victime sunt înăuntru. (În caz că mașina arde, nu ne apropiem de ea). E foarte important numărul victimelor pentru că trebuie să vină același număr de ambulanțe.
  6. Dacă accidentul se întâmplă pe autostradă, pentru a da locația exactă există câteva posibilități*:
    a) scoți telefonul și cauți coordonatele pe Google Maps;
    b) dacă nu ai semnal sau din diverse motive nu poți folosi mobilul, cauți stâlpii albi cu negru și cu săgeată care iți arată direcția înspre cel mai apropiat SOS și alergi până acolo și apeși pe buton. Sursa imagine.
  7. Dacă nu există pericolul unei explozii, încearcă să determini cine e conștient și cine nu. Întotdeauna te ocupi în primul rând de cei în stare mai bună, îi ajuți să iasă din mașină. Niciodată nu ne certăm sau ridicăm vocea la cineva implicat într-un accident pentru că adrenalina a preluat deja controlul, nu simte durere, e super focusat și de multe ori are impresia că totul e bine și poate pleca acasă. Cel mai indicat e să îi vorbim calm și să îl convingem să rămână pe loc până vine ambulanța.
  8. De persoanele prinse între fiare nu ne atingem, așteptam să vină pompierii și descarcerarea.
  9. Apoi te ocupi de cei în stare de inconștiență. Aceștia trebuie neapărat scoși din mașină pentru că din cauza poziției nepotrivite, limba ar putea să îi împiedice să respire. Chiar și cu riscul de a face rău neintenționat, întotdeauna e indicat să scoatem victimele din mașină (nu și pe cele prinse intre fiare).

Aici am făcut un exercițiu practic și ni s-a arătat cum e cel mai simplu și ușor să scoți o victimă din mașină, chiar dacă e mult mai corpolentă decât noi. Din păcate nu găsesc nici video, nici poze, deci o să povestesc cum pot. Să presupunem că victima e pe locul din față, dreapta. Deschidem ușa, îndreptăm pricioarele către schimbătorul de viteză, decuplăm sau tăiem centura (Atenție la cap în cazul în care airbagul nu a explodat la impact, există riscul să se întâmple mai târziu), aplecăm victima în față și apoi ca și când am îmbrățișa-o din lateral, o cuprindem cu o mână din partea stangă de talia pantalonilor sau a fustei sau de orice putem prinde, iar cu cealaltă mână din partea dreaptă. O rotim astfel încât să fie cu spatele la noi. Pe la subraț o îmbrățișam din nou, îi îndoim mâna dreaptă astfel încât să se plieze orizontal pe piept și cu palmele peste braț extragem victima din mașină. Brațul îndoit peste piept previne apăsarea directa a mâinilor noastre peste stern. Odată scoasă din mașină, aceasta e poziția în care trebuie să o aducem.

Ajungem la această poziție in felul următor: o întindem pe spate, așezăm o mână în unghi de 90 de grade, piciorul opus îl ridicăm de la genunchi să stea cu talpa pe sol, mâna cealaltă o așezăm pe brațul mâinii în unghi drept și apoi tragem victima de umăr și genunchiul îndoit. Cam așa ca în poze. Apoi capul se dă pe spate astfel încât bărbia să fie în sus.

  1. Pentru a verifica dacă victima e inconștientă, aceștia sunt pașii: îi vorbim, urmărim dacă respiră – ascultăm, privim pieptul, o atingem.
  2. În caz că nu respiră, începem resuscitarea. Cel mai sigur mod de a găsi locul unde să ne plasăm mâna e la două degete de bărbat sau trei degete de femeie deasupra coșului pieptului. Adică de unde începe sternul. Plasăm podul palmei ușor către stânga și palmele orientate către subraț și pompăm viguros de 30 de ori.

    După ce am pompat de 30 de ori, îi prindem nasul cu degetele și suflăm puternic aer pe gură** de două ori, însă cu pauză între ele. Dacă persoana nu reacționează, continuați pomparea și suflarea aerului până vin paramedicii. Nu ne oprim decât daca victima începe să respire. Trainerița noastră ne-a spus că un tată și-a resuscitat copilul timp de 2 ore și i-a salvat viața.
  3. În cazul în care în accident e implicat un motociclist, înainte să îl aducem în poziția de mai sus, îi scoatem casca cu grijă. Scopul principal e ca acesta să respire. Înainte de a-i scoate casca, ridicam viziera pentru a vedea dacă e inconștient sau nu. Așezat pe spate și cu bărbia în sus, astfel încât limba să nu obtureze gâtul, îi scoatem ușor casca dinspre bărbie către ceafă.
  4. Întotdeauna e indicat să purtam mănușile de unică folosință din trusa de prim ajutor.
  5. Orice ar avea la ochi, nu ne atingem de ei, însă îi bandajam cu compresele speciale din trusă și chiar dacă doar un ochi e rănit, îi bandajam pe amândoi, pentru că se mișcă împreună și dacă unul ar rămâne neacoperit, mișcarea ar putea înrăutăți situația la ochiul rănit.
  6. În trusă există și un bandaj special pentru mâini rupte, un triunghi dintr-un material diferit. Imaginea asta explică mai bine decât mine cum trebuie pus.

În caz de incendiu:

* dacă cumva ne ia haina foc sau altcineva e prins de flacări, STOP+DROP+ROLL. Adică te oprești, te arunci pe jos și te rostogolești. Așa se stinge focul.
* în caz că vrem să folosim extinctorul, nu stăm aproape de cei care ard și niciodată nu îndreptam jetul către cap.
* pe arsură nu se pune NIMIC: nici apă, nici lapte, nici cremă sau spirt. Toate astea pot duce la sepsis pentru că rana e deschisă și soluțiile sau bacteriile ajung mai repede în sânge.
* dacă după o rană deschisă facem febră sau ne scade temperatura – urgent la spital pentru că e pericol de sepsis. Doar antibioticele îl pot elimina și nu sunt antibiotice care se vând la farmacie.
* apropos de antibiotice, încercați pe cât posibil să NU le luați dacă nu e absolut necesar. Corpul dezvoltă imunitate și în caz de ceva grav, s-ar putea să nu mai acționeze.

Primul ajutor în alte cazuri

* dacă cineva pur și simplu își pierde cunostința și are nevoie de resuscitare, dacă în apropierea noastră se află un defibrilator, se poate trece peste resuscitare și direct la defibrilare. Există inclusiv mini defibrilatoare care au instrucțiuni în limba țării de unde au fost cumpărate și te pot asista în acordarea primului ajutor.


* în caz de infarct sau tromboză există o succesiune de acțiuni fie că noi suntem victima sau altcineva din apropierea noastră:

a) notarea orei la care s-a declanșat (screenshot pe telefon);
b) sunat la Salvare;
c) așezatul pe scaun într-o poziție dreaptă și relaxată, fară absolut nici o mișcare;
d) fară mâncare, fară nimic de băut se așteaptă paramedicii

* în caz de AVC se aplică aceiași pași, însă și schema FAST (Face, Arms, Speech, Time). Chipul unei victime a AVC-ului se va modifica într-o grimasă pe care nu o poate controla. Brațele pot deveni moi și incontrolabile. Vorbirea poate deveni incoerentă sau lungită. Timpul are doua semnificații: momentul la care s-a declanșat AVC-ul și timpul până ajunge spital.
În cazul AVC-ului, dacă victima ajunge repede la spital, simptomele pot fi tratate și recuperarea poate fi aproape completă.

* în caz de convulsii (care se pot întâmpla și din alte motive decât epilepsia: tumoare, lipsa de magneziu, dezintoxicare) se face din nou un screenshot cu timpul declanșării, i se așează perne sau pături ca să nu se lovească la cap, îi facem loc și lăsăm victima să se oprească singură. În acest timp anunțam Salvarea. Când se oprește din convulsii facem din nou screenshot la oră și lăsăm victima unde e, probabil adormită de la extenuare.

* în caz de o criză de diabet, cea mai eficientă e Cola.

* în caz de electrocutare, persoana nu trebuie atinsă decât cu ceva de lemn, în nici un caz cu mâna. Se scoate rapid aparatul din priză și imediat se sună la Salvare.

Bineînțeles că în tot timpul ăsta s-au mai spus și altele, însă n-am notat chiar tot.

______________________________________________________________-
* am mai aflat o chestie super interesantă și ingenioasă: dacă urgența se întâmplă undeva pe stradă și nu cunoști zona sau nu vezi numele străzii, în Berlin (poate în toată Germania) mai ai o posibilitate: numărul de identificare a copacilor. Fiecare pom din oraș are un medalion cu numărul lui, evident legat la o bază de date care îi identifică imediat locul Sursa imagine.

**pentru că mulți se scârbesc la gândul ăsta (inclusiv eu), există măști de unică folosință care fac această procedură sterilă.

 

8 Comments

  • Adriana Buciuman

    Buna seara draga Tomata,

    Mi-am amintit in aceasta seara de tine si m-am intrebat; oare ce mai face Tomata ? Mai scrie pe blogul ei, mai este in Berlin? Si uite ca am intrat pe blogul tau si am vazut cu bucurie ca esti prezenta.
    Nu te-am “vizitat” de multa vreme, cred ca sunt vreo 2 ani…… M-am linistit, esti bine, scrii tot foarte bine si imi place sa te citesc.
    De aici, din Timisoara, iti doresc numai bine si vara minunata.

    • Tomata

      Buna, Adriana 🙂
      M-am reapucat de scris dupa multi ani de absenta. Sunt bine, multumesc. Sper ca si tu. 🙂
      Acum am si newsletter, deci daca vrei sa nu pierzi ce scriu, poti sa te abonezi. Formularul e in partea dreapta 🙂 Trebuie insa sa confirmi dupa ce primesti emailul.

  • Mada

    Eu tocmai citisem ca nu se scoate casca la motocicliști de exemplu, ca are un rol important.
    În schimb, super interesant cursul, vreau și eu să îl fac, sper în toamnă

    • Tomata

      Am verificat si eu dupa, dar asa e cu scos pe toate site-urile pe care le-am gasit. nici macar unul nu a spus ca se lasa pe cap.
      Evident, la curs toti am spus ca nu o scoatem, dar pe principiul ca cel mai important lucru e sa respire…

      • (alta) Iulia

        Casca la motociclist NU se scoate DECÂT în cazul în care sunt semne clare că persoana nu poate respira. Altfel, sub nici o formă.

        Eu am primit informația tot așa, în cadrul unui curs de prim ajutor, pe care l-am făcut după ce am avut primul “incident” legat de moto – ieșisem la plimbare în grup și tipul de fața mea a căzut. Din fericire, nu a pățit nimic mai grav decât niște zgârieturi, nici el, nici tipa cu care era.

        Dar eu m-am speriat rău atunci și mi-am dat seama că habar nu aș fi avut ce să fac dacă lucrurile ar fi stat mai grav. Așa că am făcut un curs la Crucea Roșie. Informațiile mi-au fost confirmate ulterior de câțiva prieteni, medici UPU.

        Și încă ceva ce m-a amuzat, dar cu siguranță îmi va rămâne în minte: ca să nimerești un ritm bun al compresiilor la resuscitare, ele ar trebui făcute pe ritmul de la “Stayin’ alive” – Bee Gees ????

        • Tomata

          Chiar nu am alta sursa decat ce am citit pe net si ce ne-a spus tipa aia. am cautat din nou de curiozitate si toate site-urile (care sunt organizatii si asociatii medicale) spun ca trebuie indepartata casca daca victima e inconstienta. pentru ca altfel nu poate fi adusa in pozitia de resuscitare. Daca e constient si respira, nu e necesar.

  • Greta

    Extraordinar de interesant, habar n-avusesem de-o mulțime dintre chestiile despre care ai scris! Ați exersat și manevra Heimlich? Mi se pare extrem de importantă și mulți oameni n-o cunosc decât în teorie… (inclusiv eu).

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *