tomata serioasă
-
Pentru o viață mai lungă, extirpați un organ
Până la ora asta, probabil toată lumea știe că Angelina și-a scos și ovarele, după ce acum 2 ani și-a făcut dublă mastectomie (adică și-a tăiat sânii). Dacă pentru sâni a făcut operație destul de preventiv, în sensul că nu apăruseră încă semne evidente ale prezenței cancerului, în cazul ovarelor motivul era asta: Two weeks ago I got a call from my doctor with blood-test results. Your CA-125 is normal,” he said. I breathed a sigh of relief. That test measures the amount of the protein CA-125 in the blood, and is used to monitor ovarian cancer. I have it every year because of my family history. But that wasn’t…
-
Oare o fi ultima oară?
Cred că ar trebui să pun un avertisment undeva pe blogul ăsta, să știe lumea (cei cărora le pasă, mai ales) că dacă trec mai mult de 3 zile și eu nu scriu nimic și nici n-am anunțat că plec pe undeva, ceva destul de grav sau important s-a întâmplat. N-am scris de o săptămână, deși nu toate astea 7 zile au fost grele. Greul (am vrut să scriu „coșmarul”, dar norocul nostru a fost că n-a devenit unul) a început duminică noaptea, când Ricky a început o serie nouă de crize de epilepsie. Ultimul episod de genul, mult mai soft, a fost anul trecut pe 14 iulie, când a…
-
Pe banii mei nu urlă nimeni la mine
Cu atât mai puțin un doctor. Zilele astea mă perind pe la doctori că așa trebuie (vorbim despre asta într-un post viitor). Dar pentru că s-au adunat deja două exemple de cazuri în care doctorii s-au răstit la paciente, mi-am zis că-i musai să îmi descarc indignarea pe blog. Primul caz a fost o prietenă foarte apropiată care mi-a povestit cum s-a dus la un vestit ginecolog-ecografist din urbe și după ce-a așteptat o oră și ceva să intre în cabinet, doctorul s-a crizat că nu poate intra înăuntru însoțită de sora ei. Doar soțul avea voie, cică. Alt însoțitor nu. La care prietena mea, consternată, l-a întrebat: „Dar dacă…
-
Părinți care ar trebui împușcați
Nu, părerea nu-mi aparține mie, ci altora, mai înguști la minte. Dar să vă lămuresc de ce m-am enervat un pic. Timeline-ul Facebook-ului e o sursă nesecată de subiecte pentru blog, nu știu cum de l-am ignorat atâta timp. Depășeam mult mai ușor perioadele fără inspirație. Subiectul ăsta e pescuit tot de-acolo, pentru că unde, dacă nu pe Facebook toată lumea are o părere. Bine, și pe bloguri, dovada că m-am aprins și hop pe blog să arunc și eu o piatră. Numai că nu în același lucru în care aruncau unii, ci tocmai în ei. Una dintre „prietenele” mele a postat la un moment dat un clip, la care…
-
Cel mai prost sfat pe care îl poți da sau pe care-l poți primi
Lumea se întrece mereu în a-ți da sfaturi, a-ți spune părerea ei vis-a-vis de ce faci sau ce vrei să faci în viitor. Uneori sfaturile sunt bune, alteori sunt rele. De multe ori sunt necerute sau inutile. Și pentru că recent mi s-a dat un sfat de genul ăsta, am decis că, din punctul meu de vedere, e cel mai prost sfat pe care îl poți da sau pe care îl poți primi. Și deși n-aș atribui tot ce-am scris mai jos persoanei care mi l-a dat (sunt sigură că nu voia să mă demoralizeze sau să mă desconsidere), sunt alții care o fac cu bună știință, așa că poate…











