Reciclarea sticlelor în Germania

Am dus ieri niște sticle de plastic și de sticlă la reciclat și am rămas atât de impresionată de metodă încât scriu pe blog despe asta. Unora li se va părea banal, altora foarte tare, ca și mie.

În Germania, aproape orice sticlă cumperi, fie de plastic sau de sticlă, costă. Cele de plastic 25 de cenți, cele de sticla 8 sau chiar si 15. Chiar si unele borcane de iaurt de sticla pot fi reciclate. Noi ne-am dus ieri cu vreo 5 de plastic și multe de sticlă (de bere) și am primit vreo 3,85 euro. Mi se pare foarte tare pentru că te obligă să le duci înapoi pentru a-ți lua banii. În toate supermarket-urile există niște automate în care introduci sticla,

care e învârtită pe toate părțile pentru a găsi desenul de mai jos sau un cod QR.

Dacă nu-l găsește, îți trimite sticla înapoi, pentru ca, asa cum spuneam mai sus, nu toate se pot baga in automatele astea. Când termini, apeși pe butonul verde și primești un bon cu valoarea adunată. Banii de pe el îi poți primi de la casă sau poți plăti cumpărăturile cu el. Alte sticle, gen cele de alcool (vin, gin, tequilla etc) se arunca tot in pubele de reciclare, niste butoaie enorme de pastic. Si aici e tot cu schepsis ca 1. e pe culori: sticla alba, sticla verde, sticla maro. 2. aici se arunca exclusiv sticla, nu ceramica sau cioburi de cesti de exemplu.

Am mai văzut automate de-astea și la Munchen, dar n-am știut cum funcționează și care sunt regulile. Iar ieri am dus noi o plasă întreagă și am fost absolut fascinată. Și mă frustrează că în România trebuia să duc sticlele de sticlă la câteva străzi distanță, să le arunc într-un container de unde nu știam unde se duc mai departe. Cu hârtia, la fel. Adunam fiecare bon, fiecare ambalaj de hârtie și când să merg cu ele la reciclat, pe lângă faptul că nu primeam aproape nimic (dar nu asta e important), erau aruncate sub cerul liber într-un maldăr de alte hârtii murdare și ude.

Nu înțeleg de ce un asemenea sistem nu poate fi implementat și în România, că sigur sunt o grămadă de oameni care își doresc să recicleze chiar și fără să primească bani, dar să fie siguri că obiectele chiar vor fi reciclate.