S-au rupt relațiile longevive cu obiectele
Nu-i tocmai 21 decembrie să se potrivească la fix reluarea subiectului, dar ăsta-i cel mai mic detaliu. Mă uitam acum puțin timp prin articolele vechi, căutam ceva, și-am dat peste ăsta: Cele mai longevive relații cu obiectele, vechi din 2011. Și pentru că nu mai e nimic adevărat din el, m-am gândit că ar fi frumos din partea mea să nu las oamenii să trăiască în minciună și să vă povestesc cum au luat sfârșit aceste relații de lungă durată. Și, evident, să caut prin casă, prin jurul meu dacă or mai fi și altele. Nu-s. Bine că am lămurit asta. Înapoi la oile noastre.
Piaptănul albastru încă există și încă îl folosesc. Doar că de când m-am tuns scurt, prefer o perie de la Avon. Nu știu când și cum mi-a intrat în grații, dar piaptănul albastru e în concediu.
Lănțisorul de argint cu @ s-a rupt nu-mi mai aduc aminte cum și când, dar oricum demult. Îmi pare rau de el, că mă simt tare golașa fără lănțisor la gât. Mi-am mai luat unul ca să-i țina locul, dar cred că lui Ricky nu i-a plăcut pentru că mi l-a rupt. Trebuie să vorbesc cu Moșul, poate rezolvă el.
Pantofii primiți de la tatăl meu și purtați mai bine de 10 ani acum adună praful prin dulapul de pantofi pe undeva. Cred că ar trebui să-i dau unui copil nevoiaș, că-s încă în stare foarte bună, dar eu nu-i mai port.
Tabloul e dus deja la sat și atârnă acolo în camera mare.
Data trecută mi-ați povestit despre obiectele voastre cele mai vechi, poate acum îmi povestiți și dacă v-ați despărțit de ele între timp sau daca s-a îmbogățit colecția.
Am o cana rosie de vreo 15 ani din care beau cafeaua dimineata. E deja putin ciobita dar nu ma pot desparti de ea 🙂
Eu am un ursuleț pe care l-am moștenit de la verișoara mea. E relativ micuț, e îmbrăcat ca un vânător și are cam 20 de ani, poate și mai bine 😀 când eram mică dormeam cu el, acum stă și mă păzește.
am un set format din stilou si pix, date de tatal meu cand eram in liceu, undeva prin 2001…inca le am si le mai folosesc din cand in cand
undeva prin 1998 am castigat la coca-cola un breloc, rotund cu paharul clasic de cola si logo; culorile s-au estompat dar nu ma pot desparti de el 🙂
Am o ceasca de cafea din 1994! O nemtoaica venita pt schimb de experienta in timpul liceului, de pe vremea cand eram cu toatele cam hippioate, la plecare din Ro a cumparat un set (f ieftin de prin piata) de cesti si ne-a dat cate una (ea la fel pastrandu-si una), pe principiul ca la un moment dat (o reuniune ceva) ne vom intalni si vom aduce fiecare ceasca ei pt reintregire!
O folosesc ca suport al unui con de brad (primit cadou din Austria in 1999) si am purtat-o peste tot pe unde-am locuit.
Si mai am un mic elefant de plumb, turnat de tata si modelat f fain pt o zi de nastere de-a mea de prin 1985 sau 1986; si pe asta il port ca bibelou pe unde-am stat.
Si mai am cateva nebunii de care nu ma despart.
Sufar cel mai tare dupa o agrafa cu o funda rosie uriasa primita in dar de la mama… s-a destramat si am pus-o in cutia cu amintiri. Nu pot sa o vad asa distrusa.
Papusa inca o am, cred ca are 25 de ani, saracuta 🙂
Sper sa nu ma despart niciodata de felicitarile, biletele primite de-a lungul timpului. Cred ca am peste 200, am ce sa citesc la batranete.
Pe cheile de la casa de acasa am acelasi breloc din scoala generala. Acum am 27 ani. Deci am acelasi breloc de aproximativ 15 ani. Daca nu citeam articolul, nu constientizam :))