Lazy days și “niksen”
De când m-am reapucat de scris îmi mai răsfoiesc blogul să îmi reamintesc ce am scris. Și de multe ori am scris cum simțeam că trece viața pe lângă mine și doar mi se întâmplă lucruri. Eram mai tânără și fără copil și totuși aveam perioade în care doar făceam și rezolvam și foarte puțin mă relaxam sau îmi luăm timp să savurez experiențe.
Cu timpul am ajuns să trăiesc așa la foc continuu și să am prea puține minute sau ore (la zile nici nu îndrăznesc să visez) în care să stau pur și simplu. Mereu e ceva de făcut, undeva de ajuns, cu cineva de vorbit și plănuit fie o întâlnire, fie o programare. Deși am început, n-am terminat de citit Când corpul spune NU, însă nici nu e nevoie să o termin pentru că al meu a spus odată un NU atât de categoric că de atunci fac tot posibilul să îl ascult. NU-ul corpului meu a constat într-un shut down complet când s-au acumulat mulți factori: o insolație, acea perioadă a lunii, o ieșire la un parc de distracții cu tot felul de tiribombe și bineînțeles, oboseală și stres adunate de nu știu când. Mă dureau capul, stomacul, oasele, mușchii, îmi era greață și simțeam că mor. Am dormit 24 de ore cu pauze scurte de mers la toaletă și de mâncat. Maxim jumătate de ora trează. Nu mi s-a mai întâmplat nici până atunci, nici de atunci. Și am înțeles că e cazul să nu mai fac de astea și să învăț eu să spun NU că țin la viața și sănătatea mea.
Îmi plăceau zilele leneșe din tinerețe, weekend-urile în care nu ieșeam din casă și mă schimbam de pijama doar să plimb câinele, în rest în pat, la televizor sau cu cartea în mână. Paradis! Acum fac asta când sunt bolnavă, însă și în zilele reci sau ploioase când tot în pijama defilez prin casă – și acum nici măcar nu mai am câine, deci nu e musai să ies deloc. Ore libere pentru mine mai prind când Sotzu’ și copilul petrec timp de calitate împreună, fie la cumpărături, fie la bazin sau când spală mașina împreună. Atunci e my time of rest and relaxation, care uneori e și făcutul curățeniei. Mă satisface vizual, mental și emoțional să văd casa curată, deși la finalul zilei mă dor toate. Dar mintea e curată și ea.
Dacă aveați nevoie să vi se dea voie sau să vi se spună că e OK să nu faceți mereu ceva, că e social acceptat și chiar încurajat sau dacă vreți să fiți în pas cu trendurile, cred că asta e unul pe care ar trebui să îl adoptați. Că nu stă planeta pe loc dacă într-o zi sau două va luați liber de la realitate și va decuplați de la calendar. Știu că unora le e greu să nu facă nimic, că îi apucă sentimente de inutilitate, dar cui le mai sunt de folos dacă sunt epave emoționale și mintale? Și știu și că e ușor de zis și greu de făcut, dar încercați înainte să spuneți că nu merge. 😉
Vă urez succes! Mie începe să-mi iasă.
One Comment
Pingback: