Aseară se pregătea să plouă, iar eu…
Unele veri, la fel ca unele ierni, sunt prea lungi. Obositoare, împovărătoare, chinuitoare. Prefer frigul căldurii sufocante. Nu, acesta nu este încă un articol despre cât de insuportabilă mi s-a părut canicula, este unul despre nostalgia toamnei. În fiecare an îl scriu, dar anul ăsta o fac mai repede. Pentru că îmi e atât de dor de toamnă încât o aștept ca pe o prietenă pe care n-am văzut-o demult, cu care abia aștept să povestesc. Fără cuvinte, doar din priviri, din simțuri și din suflet.
Aseară se pregătea să plouă. Cerul se înnorase, vântul bătea mai hotărât puțin, se răcise atmosfera și se îmbibase cu miros de ploaie. Eram la plimbare cu Ricky și m-a învăluit. Am simțit parfumul toamnei, ascuns prin praf, prin freamăt de salcii și de tei, printre frunzele încă verzi, prin firele ierbii arse de soare. Am simțit bucurie, nerăbdare, așteptarea prea lungă. Și mi-am spus că au mai rămas doar câteva zile. Câteva zile până la ploi, până la culori frumoase, până la noi începuturi, până la toamnă. Nu-mi place ploaia, mai ales când zilele ei sunt una dupa altă. Mă deprimă și-mi taie elanul. Dar ador prima ploaie, prima furtună, după o vreme cum am avut anul ăsta. Ador griul unei zile ploioase după atâta galben al unei zile caniculare. Ador trotuarele umede și crăpăturile lor încă neuscate, ador bălțile și picurii ce încă mai cad din pomii uzi. Și-apoi ador claritatea aerului după o astfel de ploaie. E ca și când ai privi lumea printr-un geam proaspăt spălat.
Mi-e dor de toamnă…
Mie nu mi-e dor deloc de toamnă pentru că toate lucrurile urâte din viața mea s-au întâmplat atunci. Și mi-e milă de florile și frunzele arse de brumă, îmi displace profund ceața și aerul îmbibat de umezeală, mă întristează soarele care nu mai are vlagă… nu, nu, prefer să fie cald și zilele nesfârșit de lungi.
Cred ca dupa canicula din vara asta tuturor ne e dor de ploaie. Pacat insa ca dupa niste zile interminabile de ploi nu mai vin temperaturi de vara. Vara-i aproape gata si nu stiu daca sa ma bucur sau sa-mi para rau… 🙂
Mi-e dor de ploaie, dar de toamnă nu mi-e dor deloc.
La sfirsitul verii ma simt ca in ianuarie dupa ce s-au terminat Sarbatorile de iarna si ma gindesc ca trebuie sa mai astept inca un an pina cind va fi din nou frumos. Imi place vara, diminetile de vara ma energizeaza, imi place aerul cald noaptea si chiar si zilele caniculare. Pe de alta parte, toamna imi inspira un nou inceput. Nu-mi place septembrie cind debuteaza si melancolia de toamna dar mi-s dragi zilele cetoase, mirosul de struguri si gradinile cu dovleci portocalii. Cu toate astea, tot numar zilele pina la vara viitoare 🙂
Si mie imi place toamna foarte mult. Mereu pastrez niste zile de concediu si pentru atunci, ca sa pot pleca sa ma bucur de locuri fara caldura sufocanta.
Intr-adevar o vara chinuitor de calda, pe noi ne-au atins stropii de ploaie mai repede, eram in apa, in lacul Surduc!!! 😉 superb!!!! Altadata poate imi era ciuda ca ploua chiar in weekend, dar de data aceasta chiar m-am bucurat cand am vazut norii ca se apropie de noi si primii stropi care au cazut pe luciul apei!!
Toamna este anotimpul meu preferat. Imi plac zilele acelea lungi si calde si miile de culori <3
Și mie mi-e dor de toamnă și de ploi, dar cu energia pe care mi-o dau zilele lungi de vară. Nu cu nostalgie.