-
Farmec m-a pus să fac curat
Efectul pe care îl au produsele de curățenie asupra mea e același ca și al gadget-urilor de bucătărie. Ma entuziasmez și dau din coadă la fel ca Ricky înainte să ieșim la plimbare. Abia aștept să le încerc, abia aștept să văd cât de repede își fac treaba, cât mă scutesc pe mine de frecat și de șters. Deși n-am fost (și încă nu sunt) 100% aptă de curățenie, dar pentru că era nevoie și pentru că oricum mă simțeam mai bine, ieri am făcut puțină curățenie. Nu m-am putut abține, dar nu-i ca și când m-aș fi spetit muncind. Gamele Nufăr și Triumf de la Farmec au făcut treaba…
-
Top 10 referrals – luna martie
Mi-am adus aminte la timp, deci chiar dacă asta-i ultima zi din martie nu cred ca traficul de azi va schimba cumva topul. Așadar pentru luna martie, mulțumirile merg către:
-
Filmele de vineri
De când n-am mai dat pe-aici, mi-am petrecut timpul în pat, printre șervețele, aspirine, paracetamoale, ceaiuri de mentă, ghimbir sau mușețel, comprese și-altele trebuincioase însănătoșirii după o răceală cruntă. N-am scăpat nici acum, dar dacă de ieri m-am dus la lucru, am zis că ar fi drăguț să vă salut și pe voi. Așa că nu trece săptămâna fără să vă fac recomandările de filme.
-
Sunt bolnavă. Sufăr de Wanderlust
Acum ceva vreme, Bia povestea despre cum îi vin ideile de călătorie. Ea visează cu ochii deschiși ba văzând o ofertă, ba citind o carte, ba uitându-se la un film. Ultima dată când ne-am întâlnit i-am întrebat pe ea și pe Clau unde merg în vacanță anul ăsta. Au spus că nu știu încă. M-a surprins, pentru că nu mă așteptam la răspunsul ăsta din partea unei călătoare. 🙂 Mă așteptam să aibă deja stabilite destinațiile pentru anul ăsta. Dar ea e mai sponană decât mine când vine vorba de plecat de-acasă și pare că nu stă să plănuiască totul cu un an înainte.
-
S-a dus și-al treilea an, tati…
Nu mă mai apuc să-ți scriu cu durere sau cu tristețe în suflet. După 3 ani pot zâmbi și pot să-mi amintesc de tine și cu alte sentimente decât cu tristețe. Chiar dacă ea va rămâne mereu acolo, alături de dor, mândrie că sunt fata ta, resemnare și o grămdă de „cum ar fi fost dacă?”. Nu mă pot abține, tati, întotdeauna mă voi întreba cum ar fi stat lucrurile dacă n-ai fi plecat de lângă mine pe 23 martie 2010.
