-
Filmulețe din email
Sunt abonată la câteva canale de youtube, în mare parte ale talk-show-urilor americane (Ellen, Jay Leno, Jimmy Fallon etc), și de când am început să amân vizionarea lor „pe când am timp”, mi s-au strâns în folderul Youtube nici mai mult, nici mai puțin de 443 de filmulețe. 😐 Și astea-s doar cele păstrate pentru că mă interesau. Așa că, pentru a mă obliga să le văd, o să-mi fac un obicei din a face o retrospectivă pe blog, că poate vă interesează și pe voi. Deci ce-am găsit acolo și-am considerat că-i prea fain să țin pentru mine:
-
Filmele de vineri
Numa’ două, deși puteau fi mai multe, având în vedere că săptămâna trecută mi-am petrecut-o în pat. Doar că, în sfârșit m-am apucat de Grimm, un serial pe care Anca mi l-a recomandat ca fiind asemănător cu Once Upon A Time. Nu chiar și nici nu-i genul meu, da’ m-a prins. Atât de tare că am văzut 15 episoade în 2 zile. Deci de-aia n-am văzut mai multe filme și azi vă povestesc doar despre două.
-
Esență pură de bucurie
Trist de tot a fost începutul acestei săptămâni. Luni o înmormântare, după care vestea unei alte morți de tată, marți un mesaj care mă anunța acelaș lucru. Plus că le mai am și eu pe ale mele, frustrări, gânduri negre, ploaia asta care nu mai contenește… îmi vine să mă închid într-un dulap până răsare soarele. Și la propriu și la figurat. Totuși, în tot decorul ăsta de vești proaste și macabre, un mail cu niște poze mi-au adus zâmbetul pe buze.
-
Viața cu un cățel
Înainte de premiera filmul Domestic, Nebuloasa mă provoca să scriu despre Ricky. Aș putea scrie o grămdă de chestii despre prostioarele lui, despre cum împrăștie în toată sufrageria conținutul coșului de hârtie, dacă simte că acolo e și vreun ambalaj de ciocolată sau despre cum fură ciocolata sau biscuiții de pe birou, despre cum ne „face” patul că noi nu știm să-l facem ca el, despre cum mototolește cuverturile de pe fotolii și covorașul din baie, despre cum doarme sub plapuma mea și despre cum iese cu jucăria în gură de fiecare dată când plecăm la plimbare. Sau despre cum se manifestă cu aceeași bucurie de fiecare dată când intru…
-
Cu fiecare tată care moare…
… eu retrăiesc moartea tatălui meu. De când al meu s-a dus, au mai murit cel puțin 3 tați ai unor prieteni sau cunoștințe. Și de fiecare dată, fără să vreau mi-am amintit fiecare moment din cele 3 zile de coșmar până după înmormântare. Sâmbătă s-a dus dintre noi un alt tată, un tată pe care l-am cunoscut, un tată cool la fel ca și fiii lui, un tată care acum e înger. După ce-am aflat, toată ziua m-am gândit la cum curge oare timpul și ce se întâmplă în sufletul familiei lui. Mi i-am imaginat plângând, apoi oprindu-și lacrimile, apoi iarăsi dându-le drumul, i-am văzut în mintea mea alergând…
