O șansă pentru Ricky?

Posted by On 19.02.2016 7 Comments

Pentru că Ricky n-avea nevoie de asigurare medicală, doar de înregistrare la primărie, cu el am fost la veterinar mai repede decât cu Ada la pediatru. Însă, spre deosebire de Ada (pentru care aproape totul e gratis sau ieftin), totul pentru Ricky costă cam mult. Începând cu impozitul pe an, care e 120€, și continuând cu vizite la veterinar, tratamente, medicamente.

Cu el, cea mai mare problemă era Fenobarbitalul, pe care nu știam dacă îl pot primi aici, dacă are încredere să mi-l prescrie pentru câine sau dacă va trebui să-mi pun prietenele pe drumuri și să-l procur din România. Această ultimă variantă, pe lângă că e mai obositoare, nici nu e garantată. Pentru că în România mi-a fost foarte greu să fac rost de el, deși primeam rețetă cu serie și număr de la vet, la farmacii nimeni nu voia „să-și piardă licență pentru că dau Fenobarbital pe rețetă de la veterinar, care nu e verde” (mă rog, era verde, dar nu de-aia pentru oameni). Abia am găsit o farmacie de unde puteam cumpăra, dar ultima dată și acolo a fost destul de greu.

Așa că m-am dus într-o seară, fără câine la o veterinară recomandată de cineva de pe grupul de români de pe Facebook, care mi-a spus că vorbește engleză. Vorbește, dar nu prea bine, dar e OK, ne-am înțeles. I-am spus despre ce e vorba și că am venit doar să o întreb dacă mă poate rezolva cu Fenobarbitalul sau dacă trebuie să îl iau din România. Mi-a spus să vin a doua zi cu el și cu documentele lui medicale. Eu uitasem că le-a primit Sotzu de la veterinarul din România, așa că m-am panicat puțin și i-am spus că nu am altele în afară de carnetul de sănătate și pașaport, unde scrie că e pe tratament din cauza crizelor epileptice. Însă când am ajuns acasă și i-am povestit Sotzului, m-am liniștit și a doua zi m-am dus cu ele la noua veterinară, care le-a înțeles deși erau în română. Mi-a prescris pe loc 100 de pastile, iar la farmacie, nimeni n-a întrebat nimic, n-a obiectat nimic, dimpotrivă mi-au dat două variante. Dacă în România e greu să faci rost de Fenobarbital, când faci totuși rost, dai 5 lei pe o cutie. În Berlin e foarte ușor să faci rost de el, doar că te arde la buzunar. Prima variantă costa 69 € pe toate pastilele, a doua 37… Cât de cât rezonabil pentru 3 luni, dar tot m-am gândit că mi-ar ieși mai ieftin să îmi pun prietenele pe drum. Dar am zis că poate o să am nevoie de alte favoruri mai importante. Și oricum, farmacista îmi luase rețeta și mi-a spus să vin după medicamente peste o săptămână că nu aveau pe stoc.

Însă pe lângă Fenobarbital, veterinara mi-a mai dat o veste care ar putea fi o șansă în plus pentru Ricky. Știam că tumoarea lui e inoperabilă, că nu poate fi investigată și că probabil într-o zi îl va omorî. Mă pregătesc pentru asta de doi ani deja. În România nu se putea face nimic pentru el și m-am resemnat cu gândul ăsta, m-am împăcat cu ideea. Însă veterinara mi-a spus că există niște injecții, Zylex pe numele lor (parcă), ce ar putea să îi prelungească și să îi îmbunătățească viața. Se fac din două în două săptămâni, costă 33€ una și nu doar că îi intăresc imunitatea, ci îi și micșorează tumoarea. Nu o elimină de tot, dar o împiedică să mai crească și o fac inactivă. Am făcut mereu tot ce-am putut pentru el, am plătit oricât doar pentru a-l avea cât mai mult timp cu noi. Și n-o să mă opresc acum. Injecțiile astea trebuie făcute pe o perioadă nedeterminată, ceea ce înseamnă că 66€ pe lună va fi o cheltuială fixă de acum înainte, la fel ca și chiria.

Să dea Domnul să rămână cu noi cel puțin încă 2 ani. Mai mulți cred că ar fi o povară pentru el. Are deja aproape 13…

Articole asemănatoare

TOPICS