Bye, bye, Jozephine

Faptul că am uitat să vă povestesc de ieșirea lui Jozephine din viața mea nu este decât o dovadă în plus pentru cât de neimportantă a fost pentru mine.

N-am simțit-o aproape de la început, am considerat-o exact ceea ce a fost: o mașină, o mașinărie fără valoare sentimentală.

Jozephine a fost a doua mea mașină, dar prima cumpărată de mine. A fost roșie, cum mi-am dorit întotdeauna, a fost bună, dar pur și simplu n-am iubit-o cum am iubit-o pe Hapciu. Hapciu a fost prima mea mașină, care, pe lângă această calitate, a mai avut-o și pe aceea ca a fost cadou de la tatăl meu. Așa cum i-am promis, am condus-o până nu s-a mai putut târî. A fost atât de stricată că mi-a convenit mai mult s-o vând și să-mi iau alta decât să o repar. Și în locul ei a venit Jozephine, așa cum v-am povestit aici și aici. Încă de la început n-am simțit click-ul între noi. Poate și pentru că venirea ei însemna plecarea lui Hapciu.

Acum a plecat și ea. Mă rog, acum o lună, dar eu am uitat să notez evenimentul pe undeva. Am condus-o foarte puțin pentru că am cumpărat-o când eram gravidă în luna a 8-a, deci cel puțin două luni i-am fost pasager, nu șofer. Apoi un drum încoace, altul încolo, mai o cumpărătură, mai o întâlnire, dar nu foarte multe călătorii împreună.

Am vândut-o pentru că o lăsasem în țară când am venit la Berlin. Ce să facem aici cu două mașini? În plus, știam că o voi vinde la un moment dat, tocmai din cauza lipsei de iubire dintre noi. Nu îmi e dor de ea, nu îmi lipsește, nici măcar nu sunt nostalgică după ea. Îi doresc ca noua proprietară să o iubească mai mult.

După Hapciu am plâns.

9 Comments

  • Mada

    Te inteleg perfect. Prima mea masina, o buburuza rosie si fasneata, a insemnat enorm pt mine (am cumparat-o din banii mei si mi-am dorit-o enorm). Am varsat si eu cateva lacrimi cand am vandut-o si inca nu ma pot atasa de actuala masina, in ciuda faptului ca e mult mai confortabila si performanta decat cealalta.

  • ioana

    Eu am avut o Josephine, bicicleta, inca o mai am dar a fost inlocuita cu una de la decathlon. Ambele cadou de la sotul meu, de ziua mea, prima ca sa ma deplasez la munca. Amandoua primite cu cateva luni inainte de ziua mea, ca asa am avut nevoie.

    Prima mea masina era o Ewa, Peugeot 107 albastru, pe diesel, o bucurie sa o conduci. Am bagat-o intr-un copac cateva luni mai tarziu. Noroc ca am scapat cu viata. Am plans dupa ea.

  • Maia

    Eu cate o data visez sa o cumpar innapoi pe sportiva mea de 2.0 litri Benzina 16 valve, cred ca as fi prima persoana care isi cumpara innapoi masina abia vanduta cu 2 ani in urma.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

CommentLuv badge