-
Dacă bagi vremea în seamă, trece viața pe lângă tine
Ăsta-i încă un post din seria celor rămase nescrise și îngrămădite la ușa blogului să fie publicate. Noroc că mai citesc bloguri care-mi dau ghes să mă pun pe scris. Săptămâna trecută, Mama Aluniță scria despre evenimentele primăverii în București și despre câte se pot face cu copiii în perioada aprilie-mai. Eu am renunțat să mă mai uit la recomandări pentru părinți și copii, la evenimente, ateliere, muzee și alte locuri destinate lor, că mă apucă nerăbdarea și cheful s-o văd pe Ada mai mare. Sunt sute de mii de chestii de făcut cu copiii aici, așa că, dacă o să fiu tot casnică pe când Ada o să aibă…
-
Are mama un delfin
Pfuai, ce mișto ar fi să am un delfin adevărat. Și o piscină gigantică în care să-l țin. Și un dresor care să-l învețe să facă giumbușlucuri. Și să înotăm cu el și să ne pupe pe obraz. Trezindu-mă din vis, am totuși un delfin pe care îl cheamă Ada. Și îi spunem așa pentru că a început cursurile de înot deja de o lună și cursurile astea se numesc Baby Delfin. Cred că e de prisos să arătăm cu degetul spre cea mai fericită persoană din ecuația asta. Prima oră de înot cu fiica-sa a fost pentru Sotz, cred eu, cea mai așteptată zi din viața lui. Poate chiar…
-
O plimbare prin parc
Mă tot plângeam eu că n-am parcuri prin zonă, că n-am alei pe unde să mă plimb cu Ada, dar Berlinul abundă în zone verzi, unele chiar gigantice. Are lacuri, are ape curgătoare, păduri și parcuri cu duiumul. După ce în weekendul Paștelui catolic toate site-urile de travel și lifestyle dedicate orașului au publicat topuri peste topuri cu cele mai frumoase și family friendly parcuri, mi-am făcut o listă cu cele prin care vreau să mă plimb. Azi am ajuns într-un parc din cartierul vecin, pe care l-am ales mai mult pentru că i-am văzut fântâna într-un alt articol. Parcul Poporului pe numele lui (Volkspark Friedrichshain) e, clișeic vorbind, o…
-
„Incidentele” din jurul nostru
Traiul la etajul 9 al unui bloc-turn, orientat către acoperișurile magazinelor de construcții și mobilier, dar și către o pădurice suspectă, e cumva ferit de toate grozăviile care se întâmplă în jurul lui. Adică de la etajul 9 nu prea se aud multe lucruri, iar de văzut, nici atât. În jurul nostru se întâmplă treburi serioase, periculoase, dubioase și noi n-avem nici cea mai vagă idee despre, până nu auzim la radio sau citim pe internet. Cam în urmă cu o lună, într-o dimineață devreme, plecăm cu Ada la pediatru. Când să ieșim pe strada principală, intersecția plină ochi până la semafoare. Rămăsese liber doar pătratul dintre ele, iar acolo…
-
Până și Ada are un venit
„… în Germania. Numai eu nu.” ar fi continuarea titlului. Si continuarea continuării ar fi: „Numai eu și Ricky nu facem bani aici.” Desigur că vorbesc despre banii din alocația Adei, bani care au venit cu foarte mult timp înainte decât ne așteptam. Dar să o iau de la început. *** articol care ar putea interesa doar persoanele care sunt sau intenționează să se mute în Germania *** Înainte să ne mutăm, Nicoleta (doamna drăguță pe care am cunoscut-o pe grupul de mame din Germania) mi-a povestit despre alocația de aici și despre ce trebuie să fac. Am mai citit apoi pe același grup de Facebook că unele mame așteptau…
