Are mama un delfin

Pfuai, ce mișto ar fi să am un delfin adevărat. Și o piscină gigantică în care să-l țin. Și un dresor care să-l învețe să facă giumbușlucuri. Și să înotăm cu el și să ne pupe pe obraz.

Trezindu-mă din vis, am totuși un delfin pe care îl cheamă Ada. Și îi spunem așa pentru că a început cursurile de înot deja de o lună și cursurile astea se numesc Baby Delfin.

Cred că e de prisos să arătăm cu degetul spre cea mai fericită persoană din ecuația asta. Prima oră de înot cu fiica-sa a fost pentru Sotz, cred eu, cea mai așteptată zi din viața lui. Poate chiar și cea mai fericită, dar nu bag mâna în foc. În fiecare luni dimineața la ora 9, se bălăcește cu ea pe indicațiile unui neamț și habar n-are ce zice ăla, dar se ia după ceilalți. La prima oră nu știam că pot intra și eu la bazin, așa că am stat și-am citit în sala de așteptare, mai ducându-mă din când în când să îi văd de la geam. Însă la a doua oră, m-am echipat corespunzător și m-am hlizit la ei, făcându-le poze de pe marginea bazinului. Din când în când îmi mai dădeau și lacrimile. Nu știu de ce, că aveam un zâmbet continuu pe față că mă și dureau fălcile după jumătate de oră.

Ada are încă sentimente amestecate despre ce se întâmplă acolo. Nu respinge apa, dar nici n-o adoră. E curios tot ce se întâmplă, are mereu aceeași expresie de mirare pe față, cu sprâncenele ridicate până la linia părului și ochii cât cepele în încercarea de a asimila noul.

Ce-i place, însă, și se vede, sunt copiii. E atentă la ei, încearcă să îi prindă de mână, le zâmbește, se zagâiește insistent, e dornică de interacțiune. Cred că partea ei preferată din toată treaba asta cu înotul e momentul când toți bebelușii plutesc în colaci (ăsta-i pluralul de la colacul asta??) unul spre altul în mijlocul bazinului.

Eu încă n-am intrat cu ea în apă, îi las plăcerea Sotzului, să profite de ocazie măcar acum când are un program mai lejer și să facă și el chestii cu fiică-sa. În plus, eu cam urasc ideea de a intra în apă la 9 dimineața. Totuși, o dată cel puțin o să particip și eu la bălăceală.

Taică-su speră să o facă înotătoare de performanță. Eu mă abțin și prefer să o las pe ea să aleagă.

9 Comments

  • Mihaela Damaceanu

    Ptu, ptu, ptu, sa nu deochi frumusete de copil, ca imi vine sa o mananc cum zambeste ea la noi, din colacul rosu! Cred si eu ca pluralul este colaci, dar mai bine am verifica 🙂

    • Tomata

      eu am verificat pe dexonline (alta sursa n-am) si e “colaci”, dar mi se pare amuzant, ca ma gandesc numai la colacii de mancare.

  • Andeea_Ada

    Stii ce-ar fi cu adevarat amuzant? Fiecare copil sa fie, prin rotatie, atribuit altui parinte din bazin…atunci sa vezi urlete si tipete. 🙂

    • Tomata

      au facut o tura pe la fiecare parinte. au fost purtati de la unul la altul in bazin. unii plangeau, altii se calmau pentru ca vedeau fețe necunoscute si erau curiosi 🙂

  • dojo

    Ta-su-n talpi 😀

    Noi am incercat in toamna sa o ducem la inot, dar s-a lasat cu istericale si plans pana la voma. Noroc ca m-am prins si am scos-o din apa, asa ca a botezat numa’ gresia, nu si apa.

    Am fost de vreo 7-8 ori, dar la ultima tura nu s-a mai putut si am lasat-o in pace.

    Nu i-au placut oamenii din bazin (pe vremea aia era speriata de oricine), apa a fost o idee mai rece, naiba stie.

    Intentionam sa o ducem iar din primavara asta, poate se prinde cheful de ea 😀

  • Cristina

    Fun, fun, fun! 🙂 Daca il intrebi pe Alex daca ii place la bazin o sa zica fix asta: “Imi place! Da’ nu-mi place ca ma pune Bogdan (instructorul) sa inot!”

  • o femeie

    Ce splendoare de fetita! si ce imi place ideea de socializat asa!. Apa cum e? cat de calda? e cu clor? (ca in Ro e frica aia ca sa nu bag copilul la apa cu clor…)

    Noi ne-am mutat intr-un complex de aprt. cu piscina. Asa ca… vreau nu vreau mergem, copila e f. incantata.
    o femeie a scris pe blog despre Oameni care au facut orasul lor mai frumosMy Profile

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

CommentLuv badge