-
Aseară se pregătea să plouă, iar eu…
Unele veri, la fel ca unele ierni, sunt prea lungi. Obositoare, împovărătoare, chinuitoare. Prefer frigul căldurii sufocante. Nu, acesta nu este încă un articol despre cât de insuportabilă mi s-a părut canicula, este unul despre nostalgia toamnei. În fiecare an îl scriu, dar anul ăsta o fac mai repede. Pentru că îmi e atât de dor de toamnă încât o aștept ca pe o prietenă pe care n-am văzut-o demult, cu care abia aștept să povestesc. Fără cuvinte, doar din priviri, din simțuri și din suflet. Aseară se pregătea să plouă. Cerul se înnorase, vântul bătea mai hotărât puțin, se răcise atmosfera și se îmbibase cu miros de ploaie. Eram…
-
Du-te şi pune un străjer
Autor: Harper Lee Titlu original: Go set a Watchman Traducere: – Naționalitate: american Gen: roman Anul apariției: 2015 Nr. pagini: 278 (HarperCollins) Ecranizare: – Alte cărți de același autor: Să ucizi o pasăre cântătoare Nota mea: 3/5 Go set a watchman e prima carte pe care o citesc la foarte scurt timp după ce a fost publicată. Prima căreia îi așteptam publicarea și căreia îi cunoșteam controversele care o înconjoară încă de dinainte să apară pe rafturile librăriilor. Să ucizi o pasăre cântătoare e una dintre cărțile mele preferate din toate timpurile: are tot ce caut la o carte – personaje perfect conturate, povestea văzută prin ochii unui copil, bunătate…
-
Odiseea alăptării și primele zile acasă
Și a venit ziua în care am adus-o pe Ada acasă. Obosită și fizic – de la antibiotice și dormit cu întreruperi – și psihic – de la toată întâmplarea cu salmonella, m-am întors la o casă plină ochi de haine de bebeluș. Unele spălate și necălcate, altele încă pe uscător, altele prin vreo zece plase răsfirate prin casă. Plus dezordinea adunată în 5 zile în lipsa mea. Așa că marți și miercuri… noroc că Ada s-a milostivit de noi și-a dormit într-una, am făcut curățenie împreună cu Sotzu sau singură când el era plecat cu treburi. Apropos de treburi… atât de tare m-au frustrat toate drumurile care trebuiau făcute…
-
Nașterea la spitalul Premiere, experiența mea
Una dintre cele mai frecvente întrebări care mi s-au pus când eram gravidă (pe lângă: „Ce ai?” și „Cum naști”) a fost „Unde naști”. Când am răspuns „La President” (fosta denumire a Spitalului Premiere) cel puțin 3 persoane mi-au spus cam același lucru pe un ton cam superior: „Dar știi că dacă se întâmplă ceva cu tine sau cu bebe, tot la Odobescu sau Bega ajungi, nu?” sau „Vaaaai, câte chestii nasoale am auzit despre ei…” Părerea mea e că reacțiile astea se bazează pe principiul strugurilor acri, nu pe experiența personală. Doar din auzite. E drept că am citit și-am auzit și eu despre neplăceri cauzate de cadrele medicale,…
-
Cum a venit Ada pe lume
În primul rând, pe nepregatite. Atât de pe nepregătite, că am lăsat casa cu susul în jos, cu hainuțele nesortate, unele spălate și intinse pe uscător, altele nespălate, altele necălcate, plus o grămadă de plase ce-și așteptau rândul la sortare. Deci vă dați seama la ce m-am întors când am ieșit din spital, dar hai să nu sărim direct la final. Așa… Scriam că mai aveam 3 săptămâni sau mai puțin și s-a dovedit a fi mai puțin, dar nu mă așteptam să fie atât de puțin. Am născut-o pe Ada la 37 de săptămâni și 5 zile, după ce miercuri noaptea m-au apucat contracțiile. De fapt, pe la 3:30…
