Ce-a luat Ada de la mine

Încă dinainte să nasc, după ce-am văzut prima și singura imagine cu chipul Adei, am spus că va semăna cu Sotzu. A încuviințat și doctorița, deși îl văzuse doar de vreo 3 ori.

S-a născut și toți au spus că Ada e „Mini Me”-ul lui. Nu m-a deranjat deloc, dar de puținele dăți când cuiva i se părea că seamănă și cu mine, m-am bucurat în sin-mi. Pe chipul ei, singura mea contribuție vizibilă îi sunt genele lungi. Când sunt ude, îi ajung până la sprâncene. Până la degetele de la picioare nimic altceva nu pare să fie de la mine, însă degetele parcă sunt copiate la xerox. Ceea ce nu-i o bucurie pentru că am o grămadă de probleme cu pantofii care mă bat.

Dacă vizibil nu are prea multe de la mine, manifestă două apucături care mă surprind.

Prima, care îmi este foarte dragă e, de fapt, un tic. De fiecare dată când îmi e somn, îmi duc mâna inconștient la cercel și mă joc cu el. O fac de când eram mică și o făcea și mama mea. Când am văzut-o prima dată pe Ada făcând și ea, am zis că tocmai își descoperise cerceii. După care am văzut că face gestul de fiecare dată când îi e somn. M-am topit complet și aș fi vrut ca mama mea să fie cu noi ca să-i spun că ticul ei a ajuns la a treia generație.

A doua s-a manifestat mai devreme, cam de prin iarnă când nu suporta căciula pe cap. Plânsete și urlete uneori până adormea sau îi distragea altceva atenția. Dar fără căciuliță nu ieșeam din casă. Vara, trebuia să apelăm la pălăriuță de soare, dar ai cu cine? N-ai. Am încercat s-o fraieresc, să-i distrag atenția, să o las să plângă… N-a funcționat nimic. Începea să se tragă de ea până mai să se spânzure dacă era legată sub bărbie. Așa că am încercat să o protejez altfel. De ziua ei a primit o coroană din material, care-i foarte drăguță și simpatică, dar Ada n-are stofă de prințesă și nu-i trebuie nici o coroană. Merida all the way, ceea ce într-un fel mă bucură tare, tare mult. Inutil să vă spun că nici mie nu-mi place să port chestii pe cap. Foarte rar pot fi văzută iarna cu căciulă. De fapt, nici nu dețin una. Cu glugile mă împac mai bine și le prefer, dar căciuli, șepci, pălării… mai răruț. Sunt curioasă cum ne-om descurca la iarnă și cât circ o să avem, că dacă vara mai tolerăm lipsa acoperământului capului, iarna nici vorbă.

La fel ca și mie, îi plac merele verzi, acre, și iaurtul. La fel ca și Sotzului, îi place somonul și avocado.

Cam astea-s primele asemănări pe care le-am observat și orice se schimbă sau mai apare va fi notat aici cu rigurozitate.

sursa foto

17 Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

CommentLuv badge