Bucurii pierdute

Pe care ma voi forta sa le recuperez anul asta.

Spun ca ma voi forta pentru ca daca nu exista dorinta sau chef de a face ceva, poate trebuie incercata si varianta cu “pofta vine mancand”.

Tot anul trecut, dar in special pandemia, mi-au furat doua bucurii care imi aduceau fericire: calatoriile si evenimentele literare. 

Daca sunteti prieteni vechi ai blogului, probabil stiti ca eram usor obsedata de a pleca de acasa. Cautam locuri frumoase pe Pinterest, faceam planul si cand ajungeam acolo bateam orasul la pas, luam trenul sau autobuzul sa merg si mai departe si incercam orice experienta noua imi aparea pe radar. De cand a venit Ada, asta cu umblatul non stop nu mai e o optiune, dar oricum  nu mai aveam energie sa merg si sa tot merg pana ma dureau picioarele de la solduri pana la unghiile de la picioare. Ei, pandemia cu toate restrictiile si barierele ridicate mi-a omorat orice chef de duca. Desi s-a putut calatori si in 2020 si in 2021, noi am plecat foarte putin de acasa. Am si avut alte prioritati si bani de economisit, insa in toata invalmaseala de case si piedici, calatoriile au devenit ceva ce nu imi mai doream. Pur si simplu nu simteam acea flacara in suflet la vederea unei poze sau auzind pe cineva vorbind despre calatorii. Ii judecam ca sunt fie prea inconstienti ca pleaca in vremuri ca astea, fie ca se protejeaza excesiv si iau masuri nenecesare, dar in tot acest timp noi stateam acasa sau ieseam prin jurul ei, convingandu-ne unul pe altul ca e mai bine si mai sigur sa nu plecam nicaieri. 

Desi nu simt nici acum flacari arzandu-mi calcaiele, am decis sa iau taurul de coarne si sa ma fortez sa caut destinatii accesibil,e cu masina macar, si sa plecam in multele weekenduri prelungite ale acestui an. Baby steps. Sa profitam si de experiente care ne erau dragi pentru ca acum celor vaccinati si booster-izati le este permis totul.

Despre evenimentele literare… daca veti cauta prin rubrica tomata cititoare, veti gasi numeroase relatari de la evenimentele literare la care cam fost in Berlin. In 2020 Festivalul International de Literatura s-a anulat. Anul trecut in august, cand se pun in vanzare biletele, eu n-am mai sarit imediat cu ochii pe program si cu click-ul la indemana sa imi aleg autorii pe car vreau sa ii vad. Ba mai mult, nu m-am uitat bine nici peste program. Ah… il deschide Laila Slimani… am vazut-o deja la alt eveniment. Si asta a fost toata reactia mea. Am inchis si am trait mai departe cu dramele mele imobiliare si pandemice. 

Acum vreo trei saptamani am primit un mail de la Institutul Cervantes ca vine Antonio Muñoz Molina la Berlin, ca e gratis evenimentul si oare vreau sa ma duc? Am Sepharad in biblioteca, dar inca n-am citit-o, asa cum n-am citit nici alte carti de-ale lui, insa am zis… fie, hai sa ma duc sa vad daca se reaprinde scanteia. S-a amanat evenimentul, ne anunta ei cand se reia…

Am avut alte prioritati si chestii mai importante de facut, in special financiare, insa le-am facut. Sa revenim un pic la viata.

Voua ce v-a furat pandemia?