-
Fructele mâniei
Autor: John Steinbeck Titlu original: The Grapes of Wrath Traducere: Dumitru Mazilu (Editura Rao), citit in original Naționalitate: american Gen: ficțiune istorică Anul apariției: 1939 Nr. pagini: 455 (Penguin Books) Ecranizare: The Grapes of Wrath Alte cărți de același autor: Șoareci și oameni, Iarna vrajbei noastre Nota mea: 3/5 Mi-aș fi început recenzia cu ideea asta: „nepermis de mult (2 luni) am zăbovit la Fructele mâniei, dat fiind că este una dintre cele mai importante cărți din literatura americană și chiar și cea universală.” Însă atunci când nu te atrage o carte, nu îți vine să lași orice și să te sui în vârful patului să citești. Orice…
-
Elevi de clasa a 5-a fumând
Ăsta-i titlul pe care l-aș da unui tablou sau unei fotografii făcute zilnic în spatele blocului meu, sub geamul meu. Bănuiesc că-s de clasa a 5-a pentru că sunt cu un cap mai scunzi ca mine (și eu sunt mică, am 1m58). Ar putea fi și a 6-a, a 7-a, a 8-a, dar e puțin relevant. Și pentru că-s o babă comunistă am ieșit de câteva ori la ei pe geam, ba chiar și pe ușa blocului amenințându-i că o să chem poliția comunitară. Le-am făcut și poză să vadă că vorbesc serios. Nu am chemat încă pe nimeni. Oricum nu aș rezolva mare lucru pentru că vor schimba doar…
-
Read the fucking manual
Am spus în repetate rânduri că mie îmi place să fiu învățată, să am un profesor care să mă mângâie pe creștet când fac bine și să pună nuiaua pe mine când greșesc. Să mă împingă de la spate, să mă motiveze, pe principiul „poți mai mult, dar nu vrei”. Așa am fost mai mereu și asta îi spunea învățătoarea mamei mele la fiecare ședință cu părinții. Chiar și dirigintele i-a spus asta în clasa a noua. Am mai spus și că nu-s autodidactă și că dacă mă pui să învăț ceva singură, ori mă plictisesc la a doua încercare, ori o să ți-o auzi. Numai gândul că trebuie să…
-
Concurs: 2 ședințe de make-up profesionist
Au trecut vreo doi ani de când n-am mai fost să mă machieze cineva, dar Ramona mă tot cheamă de vreo 3 ani. Cum mă pot machia singură astfel încât să fiu mulțumită de rezultat, am uitat. Nu prea-mi stă în obicei să merg la machiat, dar admit că așa cum ies din mâinile unui make-up artist nu ies dintr-ale mele. Duminică am fost la Arad la botezul nepotului meu și am profitat de invitația Ramonei să mă facă frumoasă. Rezultatul îl vedeți în pozele de mai jos, că de la botez n-am decât poze făcute cu telefonul și nu-s deloc relevante. Dar vă pot arăta o poză cu mine…
-
Trăiască voucherele
Toți prietenii mei știu (și încep să afle și prietenii prietenilor mei) că stau foarte, dar foarte prost la capitolul „făcut cadouri”. Știu și unii cititori fideli ai blogului, că am scris despre asta de multe ori și n-am decât să recunosc încă o dată: nu știu să fac cadouri. S-a întâmplat de foarte puține ori să îmi iasă și să smulg sărbătoritului o reacție cu adevărat surprinsă și fericită. Dar pot număra situațiile astea pe degetele de la o mână. Așa că, mi-am anunțat prietenii că în lipsă de ceva sigur, de la mine vor primi vouchere. Impersonal, dar better safe than sorry. Nu cheltuiesc nici eu banii aiurea…
