Unexpected – film pentru gravide și proaspete mămici
În luna mea liberă, plănuiam să văd multe filme și seriale, să citesc și să fac alte lucruri, dar la capitolul filme n-am reușit să bifez prea multe. Nu prea mai am răbdare să mă uit 2h la un film, prefer să văd două-trei episoade dintr-un serial. Cu toate astea, sâmbătă seara nu aveam chef de seriale, ci de un film. Am ales Unexpected, film pe care nu știu de unde l-am pescuit și l-am pus pe watchlist pe IMDB.
Dacă v-ați uitat la How I Met Your Mother, protagonista e Robin Scherbatsky (Cobie Smulders), în filmul ăsta jucând rolul unei profesoare de liceu care află că e însărcinată. Vestea o ia prin surprindere atât de tare încât până la prima ecografie, atunci când află sexul copilului, nici măcar nu conștientizează că va deveni mamă. Întâmplarea face ca și una dintre elevele ei, chiar cea mai bună din clasă, să rămână și ea însărcinată. Profesoara își pune toate speranțele în eleva sa, o împinge de la spate să își continue studiile și sa dea la facultate, o ajută și se dă peste cap ca aceasta să reușească. În tot acest timp se luptă cu noul statut, cu viitoarele activități de mamă și cu dorința de a avea o carieră.
Acuma… de ce am ales să scriu despre filmul ăsta? Păi pentru că pe ici, pe colo m-am regăsit în el. Cel mai emoționant moment a fost acela în care i s-a spus ce va avea, moment în care izbucnește în plâns pentru că abia atunci copilul devine o realitate. La fel mi s-a cam întâmplat și mie. Așteptam întruna să-mi crească burta și să o simt mișcându-se pentru că neavând simptome, era ca și când nu eram gravidă. Ca și când nu era adevărat. Iar când am simțit-o prima dată pe Ada mișcând, am plâns și eu de-a sărit pijamaua de pe mine. Apoi… m-am regăsit în gândurile ei legate de carieră. Bine, eu nu visez la o carieră și nici nu m-aș mai întoarce într-un birou, la un job de la 9 la 17. Dar mor încet dacă trebuie să stau și să nu produc nimic. Oricât de mic, oricât de puțin. De aia m-am apucat de fuste. E o replică în film cu care m-am identificat aproape în totalitate și cu riscul de a-mi pune în cap blogosfera mămicească, here it goes:
Nu vreau ca identitatea mea să fie… „mama cuiva”. Cred că am fost atât de speriată s-o spun cu voce tare… pentru că mi-e teamă că dacă mă opresc din lucru, o să mă pierd. Ştii ce aş vrea? Aş vrea să fie suficient pentru mine. Aş vrea să pot sta acasă cu ea în fiecare zi şi să fie suficient pentru mine, dar nu este, şi mă simt atât de vinovată în privinţa asta…
E destul de brutal de sincer și n-aș spune-o chiar așa, dar da, nici pentru mine nu e suficient să fiu doar mamă și atât.
E un film cu multe tăceri, cu pauze pentru înțeles lucruri și răgazuri pentru analizat propriile gânduri. Îl recomand, cum scrie în titlu, gravidelor și proaspetelor mămici. Deși odată ce naști, s-ar putea să îți resetezi opțiunile.
11 Comments
Laura C.
Vazut, placut!
Cris
Nu am văzut filmul, dar dacă îmi permiți, e o diferență între „așteptam într-una” și întruna, în sensul de continuu…
Tomata
ioi, mi-a scapat. merci 🙂
Alina
Cum il adorm pe bebe Luca, il caut si eu sa ma recreez putin 🙂
alexandra
Exact asa simt si eu. Nu stiu daca-i “de vina” educatia primita acasa, chestiile de care sunt inconjurata, dar nu pot, pur si simplu nu pot sa nu fac nimic altceva. Nu visez la cariera, nici macar la un job de la 8 la 5 (cu toate ca uneori mi-e dor sa ma imbrac frumos si sa merg sa ma vad cu colegii:))) dar e musai, musai sa fac si altceva …
Loredana
Cred că îți dai seama cât de tare m-am regăsit în citatul acela. Câte lupte am dus și duc cu mine însămi și cu gura lumii – ufff!!! – tocmai din acest motiv. Cumva, pas cu pas, cred că ajung să înțeleg că e ceva firesc. Că a avea un copil nu înseamnă să te anulezi pe tine însăți. Nici nu înseamnă că nu mai există nimic altceva decât copilul. E un drum al vostru, comun, tu ești însoțitor pentru copilul pe care l-ai adus pe lume, până când el are aripi să zboare. Și în același timp, ai drumul tău, rostul tău…
Andreea, eu zic doar să faci așa cum simți. O să fie cel mai bine pentru Ada. Și pentru tine. 🙂
Anca
Sunt total de-accord, Andreea si aici special – Loredana, si imi place cum ai spus “nu inseamna sa te anulezi pe tine insati.” Nu am copii si sunt oricum prea tanara la 24 de ani sa ma gandesc la asta (inca), dar cand mai imi trece prin cap ideea, aceeasi abordare o am si eu. Asa ca nu cred ca iti pui in cap blogosfera de mamici…cred ca fiecare femeie are dreptul si alegerea sa fie mama cum vrea ea, dar asta nu inseamna ca nu incearca sa faca ce-i mai bine pentru copilul ei oricum. Si daca nu e suficient copilul, e perfect in regula. Te sustin 😛
cosmin
imi aduc aminte cand era si sotia mea gravida, a vrut neaparat sa vedem – what to expect when you’re expecting http://www.imdb.com/title/tt1586265/?ref_=nv_sr_1
doar ca asta are note amuzante
Diana
Ti-as zice multumesc de recomandare dar am bocit toata dimineata cu filmul asta. :)))
Tomata
:)) sa ma ierti, rogu-te. si eu am bocit la faza cu prima ecografie. it all came back 😛 si m-am pus sa-mi recitesc articolele din timpul sarcinii :))
lala
O sa ma uit duminica la acest film. multumesc.