-
Neel Mukherjee la Festivalul Internațional de Literatură de la Berlin
O să presupun din start că nu-s prea mulți cei care au auzit de Neel Mukherjee și îmi permit să fac asta pentru că mă învârt în destule medii literare (bloguri, grupuri de facebook) și nu-mi aduc aminte să-i fi văzut numele vreodată. Și, în plus, așa cum spune el, „he’s only three books old”. Puteam să aleg unul dintre românii prezenți la Festivalul Internațional de Literatură de la Berlin (Cătălin Dorian Florescu, Varujan Vosganian sau Herta Müller), dar Insitutul Cultural Român de aici îi invită destul de des și așa că ocaziile sunt mai generoase. După ce-am adăugat, am tăiat și-am dat cu banul, am pariat pe Neel Mukherjee…
You May Also Like
Hibiscus purpuriu
Branza, carti, mult roz si o masina de scris
12 cărți în 12 luni
-
Colm Toibin la Festivalul International de Literatură de la Berlin
Unul dintre primele lucruri pe care le-am căutat pe net când am venit în Germania a fost un festival de literatură că mă gândeam că, la fel ca în orice capitală care se respectă, sigur trebuia să fie unul și în Berlin. L-am găsit și m-am exaltat toată când am văzut invitații de anul trecut. Ce n-aș da să fi fost aici în 2015… În februarie nu era afișată listă invitaților de anul ăsta și-am pândit pagina oficială de Facebook tot anul în speranța că-l prind pe Dumnezeu de-un picior și vine iar un puhoi de nume celebre. Primul anunțat a fost chiar Colm Toibin, pe care îl știu de…
-
Al doilea muzeu preferat
– după Muzeul Armatei din Paris – Berlinul se laudă cu aproape 200 de muzee, dacă nu mai mult. Am apucat să vedem doar câteva, că vara nu-i de mers la muzeu și nici nu ne interesează chiar toate. Însă Muzeul Oamenilor sau Menschen Museum mi-a stârnit interesul imediat ce Sotzu’ mi-a povestit despre el, crezând că e același lucru cu expoziția Our Bodies, pe care am ratat-o la mustață în ianuarie când a ajuns și la Timișoara, dar noi deja veniserăm în Germania. Nu mi-a trebuit mult să mă las convinsă să mergem, așa că duminică, fiind o zi numai bună de vizitat muzee, ne-am luat copilul și ne-am…
-
Singur în Berlin
Autor: Hans Fallada Titlu original: Jeder stirbt für sich allein Traducere: Gabriella Eftimie (Editura Polirom), citită în engleză Naționalitate: german Gen: ficțiunie istorică Anul apariției: 1947 Nr. pagini: 588 Ecranizare: Alone in Berlin (2016) Alte cărți de același autor: – Nota mea: 5/5 Am dat cu ochii de titlul ăsta acum câțiva ani, într-o librărie Diverta, înainte de a vizita Berlinul, dar chiar când îmi descoperisem interesul pentru cărțile despre război. Anul ăsta, mi-am pus pe lista de lecturi o carte despre război și, mutată la Berlin, era alegerea firească. Plus că alegerea mi-a fost întărită de ecranizarea pe care aș fi vrut s-o văd la Berlinală, însă cum…
-
Afecțiunea Adei în două dovezi
Ada nu pare mămoasă defel. Nu se cere în brațe, nu se întinde să mă drăgălească, nu plânge după mine, nu-mi simte lipsa. Cred. Sunt rare sau scurte momentele în care lipsesc de lângă ea. Cu toate astea m-am înduioșat de-am zis că o mănânc de drag cu două ocazii. Prima: eram la masă la o cafenea, luam micul dejun în 3 și tot povestind ceva cu Sotzu’, mă prostesc și mă fac că plâng. Nici nu mai știu despre ce era vorba, probabil ceva neimportant, dar pe moment am augmentat seriozitatea, schimonosindu-mă în chip de plâns. Ada, curioasă, mă privea cu ochii mari și sprâncenele ridicate, în dulcele-i stil…
