A doua zi
În urma atacurilor de la Paris de anul trecut, am plecat către Berlin cu inima strsânsă, cu bucuria îndoită și cu convingerea că Berlinul nu va scăpa de un atac.
Am plecat în multe zile de acasă gândidu-mă că în timp ce-mi citesc cartea în tren sau mă joc cu Ada arătându-i tot felul de lucruri pe geam, vreun extremist e atașat de-o bombă și-n liniștea trenului răsună Allahu Ackbar care nu ne va da ocazia nici să ne gândim la cei dragi pe care-i lăsam în urmă.
Au fost alte zile în care Sotzu’ pleca la Köln, trecând prin alt loc preferat al teroriștilor: aeroportul. Mă durea stomacul până când mă suna să-mi spună că a ajuns cu bine. Urmăream avionul pe site-urile aeroporturilor, răsuflam ușurată când vedeam în dreptul lui „landed”.
Frica e semănată, oricât ar încerca lumea să le demonstreze teroriștilor că nu le e teamă, că nu se lasă învinși. Într-adevăr, nu trebuie să le lăsăm impresia că reușesc în ce și-au propus, nu trebuie să ne baricadăm în case în speranța că acolo e sigur. Dar teama e pretutindeni. În fiecare zi.
Aseară eram la bere cu colegii mei. Mă bucuram să petrec câteva minute cu ei și să-i cunosc mai bine în afara orelor de lucru. Nu apucăm să vorbim prea multe în jumătatea de oră care trece până pleacă în tururi cu grupurile de turiști. Ne-am așezat la masă, mi-au dat ciocolata și felicitarea pe care mi-au pregătit-o, am lăcrimat un pic, m-am emoționat, am comandat băuturile și-apoi a picat vestea. Alan, singurul băiat din echipă, primise un breaking news de pe Twitter că în Berlin un camion a intrat în mulțimea dintr-una din piețele de Crăciun. A spus-o atât de încet că nici n-am înțeles bine ce zice. Eram într-un Irish Pub, cu fotbal pe ecrane, cu gălăgie și cu voie bună. Când am înțeles ce-a zis, tot n-am conștientizat. Am vorbit cam o oră despre asta, după care am mai verificat din când în când Facebook-ul să vedem ce se întâmplă. Mesajele de la oameni dragi au început să curgă, la puține minute după ce-am aflat că s-a întâmplat ceva, că nu știam exact ce. Știam că Sotzu’ era acasă cu Ada, deci nu-mi făceam probleme din pricina asta, mulți prieteni de aici se marcasera ca „în siguranță” pe Facebook, dar nu știam nimic de vară-mea. Până la urmă a apărut și ea ca în siguranță, pentru că telefonul îi era închis și aveam emoții.
E deja a doua zi și încă nu conștientizez. Frica și oroarea despre care vorbesc la BBC, CNN, N24, DW și alte canale de știri, frica din zilele în care am anticipat-o a întârziat să apară. Sunt amorțită, nepăsătoare, indiferentă? Cuvinte urâte într-un asemenea context, dar cred că de fapt sunt uluită că sunt într-un oraș în care un dement a intrat cu ditamai camionul într-o piață de Crăciun. Văd imagini de la locul faptei, recunosc zona, deși n-am fost pe-acolo de prea multe ori, ascult declarații și tot mi se pare că e într-un film de acțiune, așteptând un Denzel Washington, Liam Neeson sau Gerard Butler să-l pedepasească la fel de grav pe adevăratul vinovat. Dar cine-i adevăratul vinovat? Suspectul principal pare a fi de origine afgană sau pachistaneză și se spune că ar fi cerut azil politic prin februarie. Sunt deocamdată speculații ale presei, nu se știe sigur. Dar totuși nu el e adevăratul vinovat și în timp ce încearcă să-l stârpească, oameni nevinovați își pierd viețile.
Orice concluzie dramatică sau existențială am trage, îndrăznesc să spun că e inutilă. Suntem prea mici să facem noi ceva. Nu-i lașitate, poate nici resemnare. E doar conștientizarea faptului că nici unul dintre noi, oamenii obișnuiți, ăstia care mor sub roți de camion sau aruncați în aer de bombe nu putem face absolut nimic împotriva lor. Cine poate ori nu vrea, ori are interese, ori închide ochii.
În Berlin au murit până la momentul scrierii acestui articol 12 oameni. Și eu încă nu pot să cred.
sursa foto > doliu > Shutterstock
26 Comments
Alina
E oribil, dar gandeste-te ca in Berlin au murit ieri mai mult de 12 oameni. Doar ca despre restul nu se vorbeste la televizor. Multi au murit la fel de nefiresc si stupid, in accidente de masina, etc. Avem cu totii mult mai multe sanse sa ne calce masina decat sa vina un terorist, dar cum la TV si in ziare numai despre ei se vorbeste…
Nu incerc sa minimalizez ce s-a intamplat acolo, iti spun doar ca e normal ce simti. Orice ai simti ar fi in regula, pentru ca in fata unor asemenea grozavii e din ce in ce mai greu sa ramai rational si calm. E una sa vezi la TV, alta sa stai tu in acel oras.
Ca fapt divers, prietenii mei din Romania sunt mult mai panicati decat mine. Oricat de greu si cumplit ar suna acum, viata merge inainte.
Tomata
Asa-i, mor mai multi oameni zilnic despre care nu vorbeste nimeni, dar unii mor de boala, altii din neatentie, altii din vina lor… si mor pentru ca, well… toti murim. insa cand cineva decide, din te miri ce convingeri, ca mai multi oameni ar trebui sa moara deodata, sub rotile unui vehicul pe care il conduce sau aruncati in aer de o bomba, socul e cu atat mai mare pentru ca nu stii cu ce ai gresit, cu ce au gresit oamenii aia ca au iesit din casa.
stiu ca nu incerci sa minimalizezi si ca ai dreptate, dar acte de genul asta ne socheaza.
ma tot gandesc la absurdul situatiei in care am fost aseara. eram intr-un bar, incercand sa sarbatorim Craciunul, ultima revedere inainte de plecarea unora in sanul familiilor, in timp ce altii tocmai aflau ca un membru al familiei lui a fost strivit de un camion. 🙁
Alina
Te inteleg perfect, eu am fost foarte socata la primul. La fel la al doilea. La al treilea deja nu m-am mai uitat la tv, nu am mai citit nimic despre pe net si am decis ca face parte din viata, din pacate. Cred ca sentimentul de soc si groaza e tot acolo, dar am invatat sa il ascund mai bine.
A.
Of, Tomatel,n-am prieteni chiar in Berlin, dar m-am gandit imediat la tine. Ma bucur ca esti bine. O imbratisare si un gand bun! O cititoare mai veche 🙂
Tomata
>:D< Draga A, MULTUMESC. :*
Greta
Vai, Doamne…. Nu mai găsesc nimic de spus. Zici că să se păzească omul, să evite spațiile aglomerate, dar nu se poate trăi în cutie…
Dumnezeu să ne aibă-n pază pe toți. Bine că sunteți bine.
Tomata
Sa ne aiba 🙁
ana
Am citit de dimineata si nu-mi venea sa cred. Doar ce am fost acolo in octombrie….
o femeie
eu azi dim. am citit de asta si primul gand a fost la tine. Ma bucura ca sunteti bine.
Nu ma bucura ce s-a intamplat. Dumnezeu sa ajute familiile celor plecati …
Maya
Eu zic ca sunt ceva interese. Am citit diverse teorii pe net de ieri dar ma tot intreb cum a putut sa se intample. Aici si in Frankfurt sunt dube de politie la fiecare intrare in targ si plus in civil. Mi se pare ireal ca tocmai in capitala sa nu aiba mult mai multe echipaje. Eu nu pot intelege cum…chiar asa destepti sunt maniacii astia?
Tomata
pai asa cum spune si politia, nu se pot pregati pentru toate scenariile posibile.
si sunt destule forte de ordine in strada. pur si simplu nu pot acoperi orice situatie.
si cine oare poate opri in camion?
Maya
Nu de oprit dar macar sa il poata prinde rapid. Nu stiu, mie imi pare ciudat ce se intampla cu politia.
dojo
VINO ACASA.
Io, cand am auzit faza cu Berlinul, am intepenit. M-am gandit imediat la voi. M-am gandit in primavara, ca e nebunie sa mergeti acolo sa va stabiliti, dar acum is si mai speriata. Mai ales ca stiu ca tu incerci sa si iesi din casa si Targul de Craciun chiar e un loc interesant pentru copii in orice oras.
Ufff, mama lor de dezaxati!
Tomata
recunosc ca nu ma asteptam chiar de la tine sa ma chemi acasa 🙂
apreciez gandul, dar nu putem trai asa.
daca n-as fi retinuta acasa cu copila bolnava, m-as duce acolo sa aprind o lumanare. chiar daca dezaxatul e in libertate si tremur cand ma gandesc ca cezar trebuie sa vina acasa la 18.
Alina
Si eu cred ca Elena care a comentat imediat dupa ca noi, cei care traim in Paris de exemplu, suntem mult mai calmi in fata atacurilor teroriste decat cei care nu traiesc in astfel de locuri. Si de altfel cum ii spuneam cuiva, ai mai multe sanse sa patesti ceva in Romania din cauza circulatiei haotice sau a sistemului de sanatate absolut praf decat in Germania unde un nebun care tocmai a omorat 12 oameni. Si nu, nu incerc sa minimalizez ce se intampla.
dojo
Alina, daca ai ceva relatii/bani sau macar ai gura sa o folosesti, nu te ia mama gaia atat de usor in sistemul de sanatate. Si, daca te tii departe de anumite zone mai ‘bune’ din orase, in general esti in siguranta. La fel si cu trecutul de strada, casti ochii de 2 ori, daca esti la volan, conduci preventiv etc.
Nu zic ca e perfect, ca stie Tomatina de ce a plecat de aici.
Dar io fac cu hertzul cand ma gandesc ca ma pot duce intr-un oras si ma ia Sf. Petru la el prematur, pentru ca un tampit are nus’ ce planuri de marire.
Am mers luni bune la plimbare pe langa locul in care erau Turnurile gemene, la ani buni de la atentate, si tot mi-a stat inima in loc de cate ori mi se parea mie ceva ciudat. Si stiu prin ce controale draconice trecem cu totii, cand intram la ei in tara. Si cati politisti inarmati pana in dinti se plimba pe strazi.
Romania are multe bube, dar macar asta e inca o problema cu care nu ne confruntam … in caz ca se impute chifteaua si aici (ne trezim cu beduini din astia virulenti), ma iau si ma car unde vad cu ochii intr-o pustietate de oras, nu unde fac astia serbari din astea macabre. 😀
Delia
Cand am vazut stirea, tu ai fost primul om la care m-am gandit. Asa ca am intrat pe blogul tau sa aflu ca esti bine. Este groaznic ce se intampla si parca din ce in ce mai des…Presiunea si starea de teama se accentueaza si din ce in ce mai multi oameni isi anuleaza vacantele.
Tomata
multumesc pentru gand.
suntem bine. ma rog… inspaimantati, mai ales ca suspectul pare a nu fi vinovatul. si cel care chiar e e in libertate si inarmat.
Ana M.
Nu stiu ce a fost cu ziua de ieri, dar deschideam laptop-ul si mai vedeam o stire trista…oameni nevinovati care isi pierd vietile pentru orgoliile si pentru razboaiele altora, e trist, tare trist.
Elena
Si eu m-am gindit la tine.
Si mai stiu din propria experienta(zona pariziana) ca daca traiesti la fata locului nu ti se pare asa groaznic ca atunci cind esti departe: viata merge mai departe si incerci sa nu te gindesti la ce s-ar putea intimpla.
Eu am iesit azi din scara blocului si un baiat pe o bicicleta, venind pe trotuar din laterala , a intrat cu mare viteza in mine. N-am patit mai nimic, dar ma gindeam cu groaza ca bine ca am iesit eu prima, fiica mea era cu doi pasi in spatele meu. Lucruri rele se intimpla tot timpul, speram doar ca nu ni se intimpla noua sau alor nostri.
Livia
Draga Tomata cu 2 zile in urma ti-am scris un Email pt. ca nu stiam ce este cu blogul tau. M-am bucurat sa-mi reiau lectura de seara, dar nici prin gind nu-mi trecea ca trecem la asa o tema. Sint la citeva sute de km de tine, dar tot pe pamint german si intotdeauna m-am simtit in siguranta. Si nu pt. ca am vazut politisti inarmati sau baricade de beton, in anii trecuti m-am simtit in siguranta tocmai pt. ca aceste masuri cu aceasta dimensiune nu existau. Nu mi-a fost frica nici de hoti, nici sa umblu pe strada. La teroristi nu se gindea nimeni pina in urma cu niste luni. Este socant! Atit pt. famillile indurerate cit si pt. martorii aflati in Weihnachtsmarkt, pt. locuitorii din Berlin. Practic se poate oriunde o tragedie de acest gen intimpla. Ma bucur ca sinteti bine cu drag Livia
Pingback:
Cris
sa fiti in siguranta! si sanatosi si impreuna! sa aveti grija!
Roxana
Mi-e teama ca nicio capitala europeana nu e prea sigura, nici macar Bucurestiul, stiu ca acum o sa-mi sara optimistii in cap, dar raman la parerea asta plina de neincredere. Amenintarea e peste tot…
Tie draga mea tocmai ti se suspendase blogul si eu printrun gest reflex cautam raspunsuri prin ziare. Ma obisnuisem sa iau cu tine pulsul Berlinului, vestea ca niciun roman nu a fost ranit sau ucis m-a linistit.
Erati bine, voi trei, asta era important si pentru mine, va imbratisez si va doresc sa fiti in siguranta.
Pingback:
Pingback: