-
Între lume și mine
Autor: Ta-Nehisi Coates Titlu original: Between the World and Me Traducere: – citită în original Naționalitate: american Gen: non-fictiune, rasism Anul apariției: 2015 Nr. pagini: 152 Ecranizare: – Alte cărți de același autor: – Nota mea: 4/5 Încă o carte descoperită în newsletter-ul de la Oprah’s Books, și încă o dată, n-a fost o recomandare proastă. Din scurta introducere am rămas doar cu ideea că e despre rasism, că e contemporană și că e scurtă. Așa că, interesată devenind tot mai mult de rasism, de sclavie și discriminarea rasei afro-americane, mi se părea numai bună pentru a-mi completa cultura generală. Acuma, ca și despre feminismul contemporan, am aveam niște dubii…
-
Cum găsești loc la grădiniță în Berlin
Speram, dar nu eram sigură că articolele mele despre acomodarea în Berlin vor ajuta pe cineva, dar le-am scris oricum pentru a nu uita prin ce-am trecut și cum am făcut. Chestia e că de-a lungul timpului am primit suficiente mesaje și întrebări ca să-mi dau seama că articolele astea chiar ajută și pe alții. Așa că acuma că am mai trecut printr-o etapă de acomodare, să vă povestesc cum am reușit să înscriu copila la grădiniță după multe, foarte multe griji. Ca pentru orice, și la grădiniță se dă un fel de interviu. Dacă sunteți obișnuiți doar cu interviurile pentru joburi, ei, dacă vă mutați în Germania, pregătiți-vă să…
-
Prima ședință cu părinții
Hai că încet-încet îmi primesc un pic din timpul liber înapoi. De când cu dormitul la grădiniță, copilul pică de somn în jur de 19:30, dar ca să fim siguri că nu ne dă scularea la ora 6 dimineața, îl culcăm la 20:00. Timp berechet să mă spăl pe cap fără martori, să-mi tai unghiile de la picioare fără să mut ustensilele din stânga în dreapta, să mânc o ciocolată fără să mă ascund prin baie sau prin bucătărie… de-astea. Ah, și să scriu mai des pe blog. Sunt optimistă, ha! Deci ieri am fost la prima mea ședință cu părinții… în calitate de părinte. Nu prea-mi vine să cred,…
-
Când blogul a ajuns pe ultimul loc
Era o vreme în care nu mă culcam în nici o seară fără să scriu pe blog. O vreme în care verificam statistici, mă chinuiam să găsesc un subiect despre care să scriu, o vreme în care blogul era o prioritate, un număr 1. E limpede că vremea aia a apus. Am încercat să țin o evidență a noii vieți în Berlin, să notez tot ce se întâmplă, dar mai ales cum se întâmplă, să compar cu ce-a fost, să mă bucur de scris. A durat puțin, după care s-a tot estompat și trec zile după zile, săptămâni după săptămâni până să mă pun eu să scriu. Nu-i că n-am…
-
Primul sărut al ei
E al meu, al meu, al meu, al meu, al meu. Adică mi l-a dat mie. Adică pe mine m-a pupat prima. Adică primul ei sărut mi l-a dat mie. Și nu oricând, nu cerut, nu cerșit. Pur și simplu, în seara în care dragostea se manifesta pretutindeni pe glob, pe 14 februarie, Ada mi s-a aruncat de gât și mi-a țocăit pe obraz un pusi în toată splendoarea lui. Nici nu mi-am dat seama ce s-a întâmplat, deși n-a fost nici rapid, nici superficial, dar nu-mi venea să cred că fără să o mituiesc cu nimic, fără să i-l cer, fără să îi arăt ce trebuie să facă, a…
