-
Berlinul, pe scurt, in imagini (VII)
Nu credeam ca data de 27 iunie va apărea vreodată ca notă introductivă într-un post despre altceva, și nu într-un post dedicat ei, dar așa-i timpul… o javră, uneori. Azi, tatăl meu ar fi împlinit 62 de ani. Nu mi-l pot închipui la vârsta asta, nu mi-l pot închipui bătrân, mai cărunt decât era când s-a dus, mai ridat decât era în 2010. Va rămâne încremenit în mintea mea așa cum arăta la 54 de ani, câți avea când a murit. Timpul șterge multe amintiri, multe lacrimi și chiar și trecutul. Îl estompează ca și când n-ar fi fost, noroc cu momentele alea în care un cuvânt, un miros, o…
-
În Berlin, ca la mare
Îmi vine un pic să râd când mă gândesc cât de paradoxal sună titlul ăsta, și totuși cât e de adevărat. După aproape jumătate de an de frig, vânt și ploaie, numai vară și iz de mare n-are capitala asta. Am sărit de la 10 grade la 29 de la o zi la alta că nici nu mă mai mir că-s răcită, tușesc și-mi curg mucii de 6 luni de zile. Unde-i atunci asemănarea cu marea? Păi în toate plajele de pe lângă lacuri și prin toate parcurile. Atâta nisip cât există în orașul ăsta eu n-am văzut nicăieri. Pe lângă faptul că există foarte multe lacuri în care poți…
-
De ce vând nemții ouă de Paște tot anul?
Am momente când sclipesc și am altele când „sclipesc”. De inteligență, vreau să zic. Când „sclipesc”, mă văd din spațiu și-s bună de pus la avizierul cu ăia de tre’ să le dai un pumn să le pice fisa. Să vă spun. Prima noastră vizită la Aldi, acum un an și aproape 6 luni, când ne-am mutat la Berlin și când ne interesa să cumpărăm si altceva în afară de ciocolată pentru acasă, am dat cu ochii de ouă vopsite. În ianuarie, da? Numai ce trecuse Crăciunul și Revelionul și chiar dacă toți Moșii și globurile de ciocolată erau drastic reduse, și chiar dacă Paștele urma să vină foarte repede…
-
Hibiscus purpuriu
Autor: Chimamanda Ngozi Adichie Titlu original: Purple Hibiscus Traducere: – Melania-Maria Goja (Editura Rao) – citită în original Naționalitate: nigeriană Gen: ficțiune Anul apariției: 2003 Nr. pagini: 307 Ecranizare: – Alte cărți de același autor: – Nota mea: 5/5 Numele Chimamandei Ngozi Adichie nu mi-a fost cunoscut până la sfârșitul anului trecut. Nu știu cum de mi-a scăpat pentru ca e „cineva” în literatura contemporană. Aparent nu citesc destulă, poate de-aia. Da’ bine că ochii mi-au fost deschiși pentru că intenționez să citesc tot ce-a scris și tot ce va mai scrie. Despre carte, înainte să dau spoilere, las aici ce-am scris pe scurt pe Goodreads: Nu știam nimic…
-
Ada, soră mai mare
A trecut demult vremea în care verificam statistici și mă chinuiam să găsesc un titlu atrăgător pentru a face lumea să intre să citească. Traficul a încetat să mă mai intereseze poate de când am plecat din România. Deh… e destul de clar din faptul că scriu din Paște-n Crăciun. Deci, departe de mine gândul de a vă face să credeți că acest post e un anunț că sunt din nou gravidă. Nu sunt și momentan nici nu-mi doresc, mă înspăimântă chiar ideea că s-ar putea întâmpla. În momentul de față, n-o văd bine pe Ada în ipostaza de soră mai mare. E atât de geloasă și își ia afecțiunea…
