• tomata călătoare

    Dupa doi ani, Malaga

    Malaga era o destinație programată pentru 2015, după ce Pinterestul mi-a scos în cale poza asta. Doar că pe vremea când plănuiam să fim acolo, eram în maternitate, în chinurile facerii, aducând-o pe Ada pe lume. Poate își dorea și ea să vina cu noi și de asta ne-a stricat planurile 🙂 Nu-i nimic, Malaga va rămâne întotdeauna prima ei vacanță la mare cu părinții ei. Chiar dacă prima întâlnire cu marea a fost la Zinnowitz la Marea Nordului, dar despre asta în alt episod. Din păcate nu scria sub poza de mai sus că peisajul e din Nerja și nu din Malaga, că mă orientam altfel. Tehnic, Nerja e…

  • cherry tomato

    Ce zice Ada la 1 an si 11 luni

    Puteam aștepta până la 2 ani să fac o listă cu ce spune Ada până la vârsta asta, dar dacă acum mi-a venit pofta, acum o fac. Pe limba ei trăncănește toată ziua. Pe limba noastră sau pe germană pocește cuvintele sau le prescurtează. Astfel: Pe germană sunt puține, dar mai clare ca pe român: „Hallo” sau „Allo”, „Ia” (Ja) și „Nai” (care e nein). Și încă o chestie drăguță „Auvaia” (Auweia) care în română ar fi ceva de genul „Văleu” sau „Aualeu”. Se folosește doar pentru copii atunci când au făcut vreo prostioară. Pe română avem așa: „mami” și „tati” – fie suntem amândoi mami, fie amandoi tati. Dar…

  • tomata berlineză

    Berlinul, pe scurt, in imagini (VII)

    Nu credeam ca data de 27 iunie va apărea vreodată ca notă introductivă într-un post despre altceva, și nu într-un post dedicat ei, dar așa-i timpul… o javră, uneori. Azi, tatăl meu ar fi împlinit 62 de ani. Nu mi-l pot închipui la vârsta asta, nu mi-l pot închipui bătrân, mai cărunt decât era când s-a dus, mai ridat decât era în 2010. Va rămâne încremenit în mintea mea așa cum arăta la 54 de ani, câți avea când a murit. Timpul șterge multe amintiri, multe lacrimi și chiar și trecutul. Îl estompează ca și când n-ar fi fost, noroc cu momentele alea în care un cuvânt, un miros, o…

  • tomata berlineză

    În Berlin, ca la mare

    Îmi vine un pic să râd când mă gândesc cât de paradoxal sună titlul ăsta, și totuși cât e de adevărat. După aproape jumătate de an de frig, vânt și ploaie, numai vară și iz de mare n-are capitala asta. Am sărit de la 10 grade la 29 de la o zi la alta că nici nu mă mai mir că-s răcită, tușesc și-mi curg mucii de 6 luni de zile. Unde-i atunci asemănarea cu marea? Păi în toate plajele de pe lângă lacuri și prin toate parcurile. Atâta nisip cât există în orașul ăsta eu n-am văzut nicăieri. Pe lângă faptul că există foarte multe lacuri în care poți…

  • io, io şi iarăşi io

    De ce vând nemții ouă de Paște tot anul?

    Am momente când sclipesc și am altele când „sclipesc”. De inteligență, vreau să zic. Când „sclipesc”, mă văd din spațiu și-s bună de pus la avizierul cu ăia de tre’ să le dai un pumn să le pice fisa. Să vă spun. Prima noastră vizită la Aldi, acum un an și aproape 6 luni, când ne-am mutat la Berlin și când ne interesa să cumpărăm si altceva în afară de ciocolată pentru acasă, am dat cu ochii de ouă vopsite. În ianuarie, da? Numai ce trecuse Crăciunul și Revelionul și chiar dacă toți Moșii și globurile de ciocolată erau drastic reduse, și chiar dacă Paștele urma să vină foarte repede…

Bună! 👋
Mă bucur că ești aici.

Aici te poți abona la Newsletter-ul săptămânal al Tomatei