-
Cum am devenit aproape blondă când n-am fost niciodată
Mă rog, o singură dată am fost aproape blondă, prin clasa a 11-a și a fost una dintre multele alegeri proaste pe care le-am făcut în materie de păr. Atunci erau niște șuvițe late, decolorate, urâte cu spume, dar n-aș fi recunoscut asta nici să mă tai. Mai ales că am făcut-o dintr-o rebeliune împotriva maică-mii, care nu voia să mă vopsească decât cu mov și vișiniu de ăla cu care își colorau babele părul alb. Nu îmi era de ajuns, așa că am trecut peste cuvântul ei și m-am dus la coafor departe de casă, să nu mă prindă. M-am întors cu coada între picioare convingandu-mă de la coafor…
-
Din nou la Lübbenau-Spreewald
De obicei când ne vizitează socrii revedem locuri care ne-au plăcut și considerăm că sunt și pentru ei interesante. Anul trecut am revăzut Grădinile lumii și Parcul Desculților, iar în weekendul ăsta ne-am întors la Lübbenau-Spreewald pentru a le arăta natura în toată splendoarea ei. Ce e deosebit la acest oraș este că e situat pe râul Spree, unde acesta formează o mare deltă interioară înconjurată de “Pădurea Spree”, la aproximativ 82 km sud-est de Berlin. Locul este ca desprins din povești sau tablouri, cu case sau pensiuni așezate pe marginea canalelor. Accesul mașinilor este foarte restricționat, lăsând undă verde bicicliștilor și drumeților. În urmă cu câțiva ani, nici nu…
-
Educație sexuală la finalul clasei a treia
Habar nu am care mai e treaba cu educația sexuală în România, dar ultima oară când am auzit vorbindu-se despre se încerca interzicerea ei în școli, cu orice preț. Sper că lucrurile s-au mai schimbat. Eu vreau să vă povestesc despre cum se întâmplă lucrurile în Germania, însă mai întâi vreau să vă spun cum am procedat eu cu Ada. Încă de la vârste mici de tot, adică de când putea vorbi și întreba, a intrat în contact cu menstruația. De copii nu poți scăpa nici la toaletă pentru că se țin scai de tine – asta știe orice mamă. Așa că într-una dintre zilele cu pricina, Ada a văzut…
-
La jumătatea provocării literare chiar la jumătatea anului
25 de cărți în 6 luni. Puteau fi mai multe însă am avut două piedici: Solomonarul și Zgomotul alb. Amândouă m-au ținut pe loc, aproape că m-au băgat în reading slump. Nu știu dacă de Solomonar mă voi reapuca curând, iar Zgomotul alb, după ce l-am citit, am constatat că nu pierdeam nimic dacă îl abandonam. Spre deosebire de anul trecut când postam tot ce citeam pe Instagram, făceam recapitulări lunare și eram, în general, mult mai implicată în statistici literare, anul ăsta blogul a preluat ștafeta de la contul de Instagram și am preferat să scriu aici despre de toate. Însă recenzii au fost doar vreo 3 și mai…
-
Un pic despre fotbal
Cu mică întârziere despre seara de 26 iunie. Știm cu toții ce seară a fost aia că românii de pretutindeni au trăit-o cu emoții și speranțe maxime. Am scris mai demult că nu sunt microbistă, doar suporterița, însă acum două seri am înțeles de ce nu mă uit la meciurile României de bună voie și nesilită de nimeni. Pentru că mă sufoc de emoții. Luna asta, Sotzu’ este în deplasare și nu doar pentru meciurile României, ci și pentru ale altora. Dacă nu e prin München, Frankfurt sau Köln e la Berlin. L-am lăsat să își facă de cap din trei motive: 1. pentru că el chiar e microbist și…
