Ce zice Ada la 1 an si 11 luni

Puteam aștepta până la 2 ani să fac o listă cu ce spune Ada până la vârsta asta, dar dacă acum mi-a venit pofta, acum o fac.

Pe limba ei trăncănește toată ziua. Pe limba noastră sau pe germană pocește cuvintele sau le prescurtează. Astfel:

Pe germană sunt puține, dar mai clare ca pe român:

„Hallo” sau „Allo”, „Ia” (Ja) și „Nai” (care e nein). Și încă o chestie drăguță „Auvaia” (Auweia) care în română ar fi ceva de genul „Văleu” sau „Aualeu”. Se folosește doar pentru copii atunci când au făcut vreo prostioară.

Pe română avem așa:

„mami” și „tati” – fie suntem amândoi mami, fie amandoi tati. Dar știe clar cine e cine, doar că repetă ca un papagal ce-i vine prima dată la gură.

„Chichi” e, evident, Ricky. Sau orice alt câine care nu e „cucu” (cuțu)

„chica” e kita, adică grădinița.

„pitea” e mingea. Nu întrebați că nu știu cum a ajuns la cuvântul ăsta.

nu întrebați nici cum a ajuns la „mala” de la banană.

„caca” și „pitiu” (sau „bipi”).

„cleta” sau doar „le” e bicicleta.

„am-vai” e tramvai (chiar dacă, de fapt, e tren sau bus sau tramvai)

„mima” e mașina

„apa”, „nani” și „mai” (cu sensul de încă) sunt pronunții corecte

„ochii” e ochi, „na” e nas. Restul (gură, cap, păr, urechi, mâini, picioare) știe să le arate.

„cecei” = cercei

Doar atât am reușit să-mi aduc aminte, dar mai fac un post când mai învață și altele sau mi le amintesc eu.

sursa foto > copil vorbind > Shutterstock

7 Comments

  • Livia

    Sinteti bine sanatosi? Am urmarit cu spaima imaginile cu inundatiile din Berlin. Este de nedescris ce se poate intimpla de la o ora la alta si fara teroristi. Zeci de poze si filmulete arata momente de groaza si panica in lupta cu apa.

  • Roxana

    Dupa ce trece de doi ani iti va mai face doua liste gata de notat, avalansa de cuvinte va fi coplesitoare si savuroasa. Deocamdata e foarte bine. Sa vorbiti frumos si sa aveti ce va povesti.

  • Sandra

    Nu siu cu cine sa vorbesc. Am căutat pe Google ceva despre depresis barbatilor si Google mi-a indicat postul tau, draga mami http://www.tomatacuscufita.com/2010/03/28/in-amintirea-tatalui-meu/
    Sunt vaduva de aproape 40 de zile. Azi i-am facut pomana de 40 de zile sotului. N-am plâns la înmormântare cum am plâns azi de tristete poate nu atât pentru sot cât pentru fiul meu. Are aproape 40 de ani, e căsătorit si are doi copii minunati. N-am stiut până azi ca el e speriat de boli si ca dupa disparitia tatălui său are depresie si l-a apucat tremuratul, si plânsul, bărbat in toata firea. L-am imbratisat, l-am mângâiat, am plâns cu el si in sfarsit mi-a spus ca dupa ce l-am înmormântat pe tatăl lui si in continuare de atunci trece prin aceste stări. Tatăl lui a avut o boala crunta parkinson care l-a măcinat timp de 17 ani. Evectiv s-a topit sub ochii nostri in scurta vreme. Fiului meu ii este frica sa nu moștenească această boală si astfel abia acum a inteles ca s-ar putea sa aibă aceeasi soarta cu acea boala, desi nu are domne fereste nici un semn vizibil fizic. Doar aceasta stare de presiva însorită de tremurul corpului numai atunci când se gandeste ce boala a avut tata. In rest e o fiinta responsabila, are un job bun, isi creste copiii împreună cu sotia, participa la cresterea lor. Întrebarea, in urma acestui expozeu, este ce se poate face. Daca se pot da ceva sfaturi, îndrumări cum sa mă port cu el, cum sa-l imbarbatez si daca exista tratament sau terapie pentru asemenea probleme psihice pe care le are, repet, exact după înmormântarea tatălui sau, in speta sotul meu. Va multumesc.

  • Ioana Albu

    Mie mi se pare cei mai draguti atunci cand invata sa vorbeasca si mai ales ca nu le imeresc, este cea mai fumoasa perioada petrecuta cu copilul tau.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *