-
Tirania celui de-al doilea nume și alte frustrări adunate
Într-un fel mi-am făcut-o cu mâna mea, într-altul oricum trebuia făcută. Schimbarea numelui carevasăzică. Așa cum m-am tot lăudat pe-aici, nu mi-am schimbat complet numele, ci l-am adăugat pe-al soțului, astfel încât acuma m-aș integra numai bine în sânul poporului spaniol, mexican sau mai știu eu ce altă gintă vorbitoare de limba spaniolă.
-
Soția călătorului în timp
Autor: Audrey Niffenegger Titlu original: Time traveler’s wife Nationalitate: americancă Gen: roman de dragoste, SF(-ish) Anul aparitiei: 2003 Nr. pagini: 364 (Tritonic) Premii: Exclusive Books Boeke Prize (2005), British Book Award (2006) Ecranizare: The Time Traveler’s Wife Nota mea: 5/5 Alte recenzii de acelasi autor: – Asemeni multor altor cărți, am aflat de Soția călătorului în timp când a apărut filmul. Nu l-am văzut la momentul apariției, deci când m-am apucat de carte subiectul îmi era total necunoscut. Văzusem recenzii pe multe bloguri, dar, așa cum fac de multe ori, nu citesc recenzia dacă n-am citit cartea, din două motive: pentru că nu-mi plac spoilerele și pentru că am destule…
-
Avem nevoie de timp pentru a fi super-femei
Dacă ați încerca să ghiciți, ați spune oare că principala calitate a unei super-femei e aceea de a-și face mereu timp pentru familia ei? Pe mine m-a surprins faptul că la un studiu efectuat de Ariel, 91% dintre femeile care au fost întrebate au dat răspunsul acesta. Demult, prin 2007 îmi scriam propria versiune a femeii puternice, care s-a dovedit a fi mai aproape de rezultatele din 2013 decât m-aș fi așteptat eu. Femeia puternică e cea care are un copil, care își dedică timpul familiei și care îi dă o educație pentru ca, prin munca ei, copilul să schimbe lumea. Femeia puternica se marită și e aproape de soțul…
-
Teatru: Bad bed stories
Prin patul din mijlocul scenei se perindă 6 povești cu personaje bolnave, perverse, inadaptate sau neacceptate de societate. Unul e pedofil, alta e sado-masochistă, doi sunt gay, două lesbiene, unul își omoară tatăl, alta are un copil surdo-mut. Și astea nici măcar nu-s toate problemele lor.
-
Eu am fost bine cu mine, tu vei fi bine cu tine?
În România încă e cumva rușinos să mergi la psiholog. E rușinos să ceri ajutor, e rușinos să vorbești despre asta și e stigmatizant să recunoști că ai nevoie de un specialist care să te scoată din hățișul minții tale. Și unii pun mai mult preț pe ce spune gura lumii decât pe propria lor sănătate. Ceea ce nu-i tocmai bine, dar cu festele pe care ți le joacă mintea nu prea poți să te pui, pentru că nu poți întotdeauna s-o stăpânești, s-o ții în frâu sau s-o dresezi.
