Not cool, fată, not cool

Posted by On 19.05.2015 23 Comments

Hotărât lucru, fata asta face ce vrea. Nici nu s-a născut încă și face numai cum o taie capul. Dar trebuia să ne așteptăm la asta, având în vedere că din prima clipă de când am aflat de existența ei, ne-a dat toate planurile peste cap. Ce contează că mă-sa se perpelește de curiozitate, ce contează că numără zilele până o va ține în brațe și-ar vrea să se aline măcar cu o poză mai de Doamne-ajută până atunci? Nu vrea să se arate și pace bună. Dacă data trecută a stat cu fața lipită de placentă, ieri a stat întoarsă de tot, cu ceafa și spatele la ecograf, că-i și pudică bag sama. Și evident, nelipsita mână de pe față. Măcar am putut vedea că-i nițeluș bucălată, dacă alt detaliu n-am prins.

Și pentru că-i a doua oară când face așa, doctorița ne-a spus că-i foarte probabil să nu-și schimbe poziția decât prin luna a opta când coboară cu capul în jos și se pregătește să vină pe lume. Așa că luna viitoare nu mă mai duc cu speranțele cât casa pentru că mai mult ca sigur n-o să binevoiască nici atunci să-mi facă pe plac. Pf, nici nu s-a născut încă și deja fac concesii… cedez eu, că nu-i chip să te înțelegi cu ea (haha, pun intended).

give-it-up

Sper că înțelege toată lumea că tot ce-am scris mai sus e sub formă de glumă și că faptul că nu i-am văzut fața nu e cel mai important lucru de pe pământ. Mă distrez și eu și mă mir totodată la cum se năruie așteptările mele și cum nu vrea să-mi facă pe plac. Normal că există lucruri mult mai importante și mai serioase care trebuie luate în considerare, cum ar fi faptul că totul decurge normal, ca totul e în limite normale și toate valorile sunt așa cum trebuie. Faptul că stă chircită și se ascunde de mine nu înseamnă absolut nimic. E normal. Și normal e cuvântul de ordine, ceea ce mă face fericită, deși, recunosc, temeri (nefondate) tot am. Inima îi bate cu 150 de bătai pe minut, încă nu am probleme cu tensiunea și aparent nici n-o să am pentru că Doppler-ul e în limite bune. Azi mi-am mai făcut niște analize (cele lunare de tiroidă, urocultură, hemoleucogramă și glicemie) și sper să fie totul OK.

M-am mai îngrășat 3 kile și ceva, iar doctorița mi-a spus că probabil mai pun vreo 6 până nasc. :-s Asta înseamnă 72 de kilograme(!!!!!!!). Să nu aud pe careva că-mi spune „graviduță” când o să am ditai burtoiul și-o să arăt ca un butoi cu labe. Deja am început și să mă umflu, să rețin apă, iar degetele îmi arată ca niște crenvurști. Mi-am scos verigheta la timp, dar inelul de logodnă a rămas acolo și nu-l pot scoate numai dacă-mi retez degetul. În continuare mă simt bine, doar că obosesc tot mai repede – asta și pentru că-s o sedentară și nu mă omor cu mișcarea, mănânc like there’s no tomorrow și parcă nu-mi mai șade bine dacă nu mestec ceva mereu. Pofte turbate n-am, nici măcar foarte puternice, dar nu trece zi să nu mănânc căpșuni și inghețată.

În rest… Ada se mișcă destul de mult, dar nu mă chinuie, cel puțin nu deocamdată. Mă distrează să văd cum se mișca burta când dă puțin mai tare, dar niciodată nu doare. Mă gâdilă din când în când și-mi vine să râd. Apropos, a avut două momente în care s-a agitat în continuu: primul pe toată durata vizionării filmului The Avengers (nu i-o fi plăcut gălăgia, o fi fost și ea entuziasmată ca mine… nu știu, dar n-a stat locului) și al doilea, în timpul conferinței PR Beta cam vreo două ore.

Alte noutăți nu mai am, dar timpul se scurtează și mai am vreo 2 luni și jumătate până la marea întâlnire. Uneori îmi dau lacrimile când mă gândesc la asta, alteori mi se lipește un zâmbet tâmp pe față. Abia o aștept și mă mănâncă brațele s-o cuprind între ele. Nu mai e mult.

Articole asemănatoare

TOPICS