Eu am fost bine cu mine, tu vei fi bine cu tine?

În România încă e cumva rușinos să mergi la psiholog. E rușinos să ceri ajutor, e rușinos să vorbești despre asta și e stigmatizant să recunoști că ai nevoie de un specialist care să te scoată din hățișul minții tale. Și unii pun mai mult preț pe ce spune gura lumii decât pe propria lor sănătate. Ceea ce nu-i tocmai bine, dar cu festele pe care ți le joacă mintea nu prea poți să te pui, pentru că nu poți întotdeauna s-o stăpânești, s-o ții în frâu sau s-o dresezi.

Dar dacă poți, dacă conștientizezi că tu ești mai important, că ține de tine să fii bine, mai ai o șansă să revii pe linia de plutire. Am mai atins subiectul săptămâna asta și nu consider că o fac prea des atâta timp cât continuăm să ne luptăm cu mentalități din secolul trecut. Acum două zile vă vorbeam despre violența domestică, azi vă vorbesc despre traumă în general. Despre orice întâmplare care ne zguduie, care ne dărâmă și prăbușește întreaga lume așa cum o cunoșteam.

Era cât pe ce să scriu că viața mea a cunoscut o singură traumă, dar am pierdut din vedere că de fapt sunt două. Atâta doar că a doua nu s-a întâmplat brusc, nu mi-a sfâșiat dintr-una sufletul și nu m-a făcut să simt că m-am născut a doua oară. Moartea tatălui meu însă a făcut-o. Mi-a cutremurat existența, mi-a năruit universul și m-a obligat să-l reclădesc de la 0. Boala mamei mele și-a întins mrejele treptat, nu m-a luat prin surprindere, m-a pregătit, mi-a lăsat timp să mă obișnuiesc, deși m-a privat de libertate și de sănătate mentală. În momentul în care nu mă mai puteam înțelege cu nimeni, când simțeam că îmi e totuna dacă mai trăiesc sau dacă mă lovește o mașină, când nu visam decât moarte și când viața era doar o succesiune de zile și nopți, de gânduri, lacrimi și goluri, mi-am dat seama că singură nu pot ieși la suprafață. Singură nu mă pot regăsi și nu mă mai pot ajuta. Așa că cineva trebuia să mă ajute. “Pe mine mie redă-mă, oricine ai fi, ajută-mă.”

Am fost la psiholog și n-am făcut din asta un secret. Ba mai mult, aș fi fost în stare să povestesc pe blog și ce-am discutat în ședințe, atât de entuziasmată eram când vedeam cum lumina risipește timid toată negura care pusese stăpânire pe mintea și sufletul meu. Abia așteptam zilele de marți să merg la Geta și să îmi pun trăirile pe tavă, iar ea să-mi pună întrebările atât de logice și de potrivite pentru a mă ajuta să găsesc soluțiile potrivite.

Deși au fost voci care s-au ridicat împotriva faptului de a recomanda apelarea la serviciile unui psiholog atunci când e nevoie, pentru că e sănătos să o faci, nu mă voi opri niciodată din a îndemna lumea să consulte un specialist când simte că viața îl copleșește. Pentru că nu știți ce repercusiuni periculoase poate avea o traumă asupra vieții de familie, asupra relațiilor dintre voi și viitorii copii. M-am bucurat că unii au înțeles și că nu s-au rușinat să-și povestească experiența cu psihologul.

Dacă sunteți din București, ferice de voi. Pe 2 noiembrie, ISST (Institutul pentru Studiul și Tratamentul Traumei) organizează conferința Fii bine cu tine, la Facultatea de psihologie și Științele Educației. 9 psihologi vor conduce două sesiuni plenare interactive și 6 ateliere de lucru. Temele acestora variază de la Cum ne putem proteja copiii de traume pe internet la Cât de greu atârnă bagajul trecutului personal în relația de cuplu sau Terorismul alimentar în familie. Toate sunt niște subiecte foarte delicate ce pot provoca pagube psihice nebănuite. Accesul la acestă conferință se face contra cost (120 de lei) și înscrierile se pot face fie online, fie la numerele de telefon 0735 226 936 sau la adresa de mail conferinta@psihotrauma.ro. Mai multe informații găsiți desigur pe www.psihotrauma.ro sau pe     www.facebook.com/IsttTratamentulTraumei.

Aveți grijă de voi.

21 Comments

  • Oana

    Eu nu înțeleg asta cu jena de a recunoaște să mergi la psiholog. Oricum e o problemă personală, nici măcar nu ai de ce să o afișezi. Pur și simplu nu trebuie să povestești dacă nu vrei să se știe, la fel cum nu povestești că mergi la ginecolog sau că te uiți la filme porno sau că gătești doar dezbrăcat sau whatever. Nu scrie pe fruntea nimănui că merge la psiholog, deci jena e fără motiv. 🙂

  • lala

    trec print-o perioada nasoala in ultima vreme si chiar as avea nevoie de un psiholog.oare cum gasesc unul ok in cj?

  • demo

    Mie mi se pare absurd sa-ti fie jena sa recunosti ca mergi la psiholog. Si eu am destula nevoie sa fac asta, dar nici eu, nici alti “traumatizati” nu-si permit sa dea 150 de lei pe sedinta aka 600 de lei pe luna. Sunt prea saraca sa fiu bine cu mine.

    • Cristina

      demo, tu unde locuieşti de ai auzit doar de tarife aşa mari? În Timişoara eu ştiu terapeuţi foarte buni care lucrează la tarife pe la jumătate din cel pe care îl ştii tu.

  • demo

    Locuiesc in Bucuresti, iar terapeutii care chiar stiu ce fac practica tarife peste 100 ron. Oricum, cred ca si la jumatate de pret ar trebui sa fac un mare efort ca sa pot merge. Hmm..din ce rup? din banii de mancare sau din aia de chirie? Ma rog..nu e vina nimanui ca nu-s mai desteapta, mai bogata etc.
    Voiam doar sa evidentiez ca mai mare e problema banilor decat cea a rusinii.

    • Cristina

      Da, partea cu banii nu e de neglijat şi poate fi problema principală, într-adevăr. Tocmai de-asta, împreună cu câteva colege, sunt în curs de a înfiinţa o asociaţie prin care să oferim servicii psihologice gratis sau la tarife foarte mici pentru cei care nu-şi permit altfel, dar va fi în Timişoara şi încă nici nu ştiu când vom începe lucrul. Îmi permit să scriu câteva sugestii pentru cei care se mai confruntă cu problema asta, nu ca o încercare să te conving de ceva, ci în ideea că poate cândva îţi vor fi utile ţie sau altcuiva care citeşte comentariul meu:

      – există asociaţii care oferă terapie / consiliere gratis în cazul anumitor probleme (de exemplu pentru cei cu dependenţă de alcool sau de alte substanţe şi pentru familiile lor); eu nu ştiu asociaţii care să ofere aşa ceva pentru oricine nu-şi permite terapie la preţurile obişnuite, dar s-ar putea totuşi ca ele să existe;

      – unii terapeuţi acceptă să lucreze şi mai rar de o şedinţă pe săptămână (o dată la două săptămâni, cum scria şi cris), şi atunci suma plătită lunar poate deveni rezonabilă;

      – terapia de grup are în general tarife considerabil mai mici decât cea individuală (grupurile de dezvoltare personală pot avea tarife şi mai mici, dar sunt pe o perioadă determinată şi nu ajung la nivelul de profunzime al terapiei de grup pe termen lung; însă aduc şi ele beneficiile lor);

      – terapeuţii mai începători au tarife mult mai mici şi nu neapărat ei “nu ştiu ce fac”; ei nu lucrează de capul lor, ci sub supervizarea cuiva care are foarte multă experienţă, iar un începător responsabil şi dedicat foloseşte la maxim supervizarea ca să compenseze pentru lipsa propriei experienţe, şi în felul ăsta poate să facă o treabă foarte bună;

      – în ultimă instanţă, dacă nu găseşti la tine în oraş o soluţie convenabilă, poate găseşti un terapeut de altundeva care are tarife mai mici şi lucrează prin Skype.

      Fiecare din variantele astea funcţionează foarte bine pentru unii şi sunt inacceptabile pentru alţii. Partea bună e că avem de unde să alegem, dacă vrem. Şi putem alege inclusiv să nu facem terapie deloc, dacă ajungem la concluzia că asta-i cea mai bună variantă pentru noi 🙂

  • dunia

    Dar psihologii înțeleg reținerea oamenilor, ei știu că e un adevărat război pe care omul îl poartă cu prejudecățile.
    În viitor, ușor, ușor, o să ajungă și românul la psiholog, întrebarea este, avem psihologi buni? Eu caut de multă vreme să merg la un psiholog, nu am prejudecăți, dar am pretenții. Intimitatea dintre mine și psiholog, faptul că îi încredințez gândurile mele mă determină să fiu excesiv de pretențioasă.

    Și că să pun punct, cu puterea exemplului, valabil și aici, merge unul, merge altul la psiholog, o să înceapă cât mai mulți să meargă.

    • Tomata

      uite, Dunia, si Cris are cuvinte de lauda pentru Geta 🙂 plus celelalte 3 fete care au scris testimonialele dupa ce au terminat terapia cu ea. poate ai vrea sa ii incerci serviciile 🙂

    • Cristina

      Dunia, da, avem psihologi buni, cel puţin în Timişoara şi în Bucureşti. Spun asta din perspectiva unei psiholoage la început de drum, din cum îi cunosc pe colegii mei mai cu experienţă – inclusiv pe Geta 🙂 , precum şi din perspectiva de clientă a unui psihoterapeut foarte bun.

      Însă, din păcate, a găsi un psihoterapeut care-i bun pentru tine înseamnă mai mult decât a găsi un psihoterapeut bun. De exemplu, mai contează şi cât de compatibil e cu tine, iar asta n-ai de unde să ştii decât dacă încerci câteva şedinţe. Pur şi simplu nu există psihoterapeut care să fie ideal pentru absolut oricine şi pentru absolut orice problematică adusă de clienţi. Aşa că e nevoie şi de un pic de noroc să găseşti din prima pe cineva cu care să poţi lucra bine, sau de un pic de perseverenţă în cazul în care n-ai noroc din prima 🙂

      Iar de perseverenţă poţi avea nevoie şi în cazul în care ai găsit din prima un psiholog bun. Eu, de exemplu, la primele şedinţe cu terapeutul meu tot dădeam din colţ în colţ, foarte speriată că dacă îi spun unele lucruri despre mine o să mă judece (contribuia la teama asta faptul că îl ştiam ca un om foarte corect, iar eu aveam câteva experienţe de viaţă cu oameni corecţi care îi judecă aspru pe alţii pentru orice greşeală). Din fericire, m-am concentrat mai mult pe ce îmi inspira încredere din comportamentul lui şi n-am dat bir cu fugiţii, iar după câteva săptămâni, pe măsură ce mi-am deschis sufletul în faţa lui, ce mi-a oferit el era acceptare, înţelegere şi compasiune; eu eram cea care mă judecam 🙂 . Dacă aş fi renunţat de la primele şedinţe pe motiv că nu mi-era tocmai confortabil, probabil azi încă aş fi convinsă că despre unele părţi ale mele nu pot vorbi fără a fi întâmpinată cu judecăţi aspre. De-aia zic că e bună un pic de perseverenţă, şi poate chiar şi un “leap of faith”. Apropo, sunt cercetări care arată că şansele de succes în psihoterapie sunt cu atât mai mari cu cât clientul pleacă la drum cu încrederea că terapia va avea succes 🙂

  • cris

    Intradevar pentru multi e un efort sa mearga la terapeut. Inteleg problema chiriei, intretinerii mancarii, etc… Eu mi-am permis sa merg doar o data l 2 saptamanii, insa au fost bani cei mai bine investiti! Si atentie unii psihologi fac si on line. Deci chiar daca esti din Bucuresti, poti incerca unul din alt oras. Si Geta, da, chiar e foarte buna! 😉

  • Monica

    Gasiti psihologi si la tarife mai reduse cum ar fi 70 ron. Cred ca prin multe orase. Plus ca eu cred ca sunt si unele asociatii, centre care au sedinte care costa mai putin . O sa ma interesez.

    Eu personal nu sunt pentru terapie sau sedinte prin e-mail sau on-line si va spun si de ce: conteaza enorm calitatea terapiei, experesii si reactii. De unde stie un terapeut cand tu te strambi la ceea ce spune el? La inceput e cam greu sa fim de acord cu tot ce zice el. Plus ca e importanta alinata terapeutica. Eu personal, ca viitor psihoterapeut, nu as face terapie cu un client prin mail. Una e sa vorbim prin mail la un moment dat, sau cand intervin schimbari si acest aspect se stabileste de comun acord. Dar eu cred ca terapia propriu-zis, autentica si ok se face doar in cabinet. Face to face! 🙂

  • cris

    Terapia nu are loc pe e-mail, ci sesiuni skype, asa ca informatii gen tonul vocii, mimica, se pot observa cu usurinta. Insa sunt de acord ca fata in fata e mult mai bine. Acum fiecare face dupa cum are posibilitatea.

  • Zina

    De acord cu Cristina si cu Dunia. Nu primeaza pretul sedintelor, dar cum stii daca e un psiholog bun si, mai ales, daca e capabil de empatie cu tine ? Si daca poti avea incredere in discretia lui ?…

  • Alina

    M-am bucurat sa citesc discutia voastra! Cate o parere, cate un om… si ajungem ca incet incet sa crestem mari si sa acceptam mersul la psiholog ca o “depunere in contul dezvoltarii noastre.” Nici eu nu sunt o adepta inflacarata a terapiei online, dar am experimentat-o cu cateva persoane din diverse colturi ale lumii si a fost de un real folos (conferinte Skype). Si trebuie sa recunoastem ca e din ce in ce mai folosita aceasta alternativa, avand in vedere ca programul fiecaruia devine din ce in ce mai incarcat.

    In ceea ce priveste tarifele gasite pe piata, sunt intr-adevar asociatii care ofera terapie gratuita sau la preturi mici, in functie de specificul asociatiei. Eu personal am lucrat cu clienti atat beneficiari ai fundatiei, cat si din afara ei, gratuit, in limita timpului disponibil, axandu-ma in special pe cazuri de trauma. La “Salvati copiii” iarasi stiu ca exista posibilitatea de a participa gratuit la sedinte de terapie.
    Asadar, cei ce cauta o solutie pe care sa si-o permita si sa le fie de folos, o vor gasi.

    Sufletul chiar conteaza pentru ca il purtam cu noi in fiecare zi! Va doresc ganduri bune si insorite! 🙂

  • Ciprian

    Am o scurtă vorbă de o spun unora : cea mai mare avere ( moștenire ) pe care ți-o pot da părinții este echilibru mental.
    Și o altă vorbă pe care nu o crede nimeni d-aia nu prea o spun : cea mai mare boală pe care o poate avea un om este dezechilibru mental.
    D-aia Nu este o rușine sau ceva anormal să mergem la psiholog sau să ne plângem cuiva, sau să cerem ajutor.
    Însă ….puterea cea mai mare este exact în noi, în fiecare. Multă sănătate la toți și dacă m-ar întreba cineva cum fac de îmi mențin un echilibru mental răspunsul este : încerc să-mi ocup tot timpul cu activități care să-mi obosească creierul.
    Cius

  • CristinaMM

    as avea nevoie…indiferent de ce spune lumea, indiferent de faptul ca problemele sunt, probabil, minuscule comparativ cu alea altor oameni

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

CommentLuv badge