#TMBrandsTour: Fornetti

Am fost atât de absentă de pe blogurile altora în ultima vreme că atunci când m-a sunat Cristina să-mi spună că ieri și azi se întâmplă a doua ediție a evenimentului Timișoara Brands Tour, nici n-am apucat să anunț pe blog. Așa că azi, la nici o lună după alt eveniment de gen, iată-mă din nou raportând din fabrici și uzine. Mă rog, de data asta, mai mult sau mai puțin din fabrici, pentru că turul brandurilor timișorene, deși implică vizita la niște fabrici, parcă nu duc cu gândul la inginerie grea, ca în cazul celor de la Hunedoara.

Despre prima surpriză dintre cele două de ieri, vă povestesc și ilustrez cum mă pricep mai bine, de această dată, fără să fi luat notițe, doar din ce-mi mai aduc aminte.

Eu sunt curioasă: câți dintre voi știați că singura fabrică Fornetti din țară se află în județul Timiș, lângă Timișoara, mai exact, după Dudeștii Noi? Dacă știați asta, sunt curioasă de altceva: câți știați că e cea mai mare fabrică Fornetti din Europa, chiar mai mare decât cea din Ungaria, adică de acolo de unde se trage firma-mamă? Câți știați că această fabrică din Timiș exportă și în Bulgaria? Eu nu știam nimic din toate astea și, recunosc, am fost destul de surprinsă. Cel mai tare de faptul că există o fabrică Fornetti. Întotdeauna mi-am închipuit că produsele alea sunt făcute într-un loc mult mai mic, de dimensiunile unei bucătării de restaurant, sunt congelate și-apoi decongelate și bagate în cuptor sub nasul clienților care stau cu banii la geam.

Pentru a vizita fabrica, există niște reguli foarte, foarte stricte. Printre ele se află și fotografiatul interzis, așa că n-o să pot ilustra relatarea cu imagini, dar va trebui să mă credeți pe cuvânt sau să le faceți voi o vizită să vă asigurați că nu mint. În primul rând, în fabrică nu se intră cu bijuterii de nici un fel; nici cercei, nici inele, nici lanțișoare, nici mărgele, nici brățări, nici ceasuri. Nu se intră cu telefoane mobile. Nu se intră înainte de a te echipa în halat, cască și papuci de unică folosință. Nu se intră înainte de a te spăla pe mâini asemeni doctorilor înainte de a intra în operație. Nu se intră cu mâinile umede, ci foarte bine uscate de suflătoare de aer.

Turul liniilor de producție a fost destul de rapid pentru că, fiind o zi în care fabrica lucra la jumătate din capacitate, multe dintre produse fuseseră deja trimise la congelator. Am văzut cuvele în care se amestecă aluatul, droburi de margarină hidrogenată (sper că am reținut bine cuvântul), găleți de sosuri și recipiente imense de umpluturi. Singurele pe care le-am văzut pe linie au fost triunghiurile de pizza și a fost mișto de urmărit și de înțeles cum funcționează mașinile și cât de automatizat e întregul proces. Apoi am tras cu ochiul la imensitatea de congelator, după care am trecut în sala unde sunt ambalate produsele pentru a fi trimise la furnizori. Un zgomot destul de mare și temperaturi scăzute, dar o rapiditate a oamenilor și a mașinăriilor ceva de lăudat.

După ce-am părăsit fabrica, am văzut și sala de conferințe, unde am avut voie să facem poze,

Bazinul de epurare al fabricii, care este populat cu pești pentru a menține apa curată și care poate acoperi nevoia de apă a 15.000 de oameni (sper, din nou, că nu vorbesc din burtă, dar deh… memoria…).

Premiile câștigate de Fornetti

Dar și afișul care făcea reclamă radio-ului fabricii. E online și poate fi ascultat la adresa din poză.

Când turul a luat sfârșit, ne-am așezat la masă, la o cafea și o poveste, după care, unele dintre fete și-au demonstrat abilitățile de cocătoare. Adică au așezat plăcintele pe tavă și le-au băgat în cuptoare, le-au setat timpul de coacere și au așteptat.

Iar în timp ce-au așteptat, și-au făcut poze cu șorțuri. Eu n-am copt nimic, dar m-am dat vitează, pozând cu șorțul pe mine lângă un cuptor Fornetti.

Produsele pe care le-au copt fetele sunt noi și-au fost lansate abia la începutul acestei săptămâni. Sunt cu umplutura de budică de vanilie și dulceață de căpșuni.

Atât despre Fornetti, urmează povești despre Cramele Recaș și Fabrica de bere Timișoreana.