-
Un exemplu de profesionalism – azi AirBnB
Cred că o să-mi fac un obicei din a posta pe blog anumite gesturi ale companiilor care fac diferența. Unul dintre exemple îl dau chiar azi:
-
Trag linia sub 2013
Pur și simplu nu mai am răbdare până la sfârșitul lui decembrie pentru a scrie articolul ăsta și oricum cred că la sfârșitul lui decembrie nici n-o să am timp să o fac. Așa că, linia ce va trebui trasă în ultima zi a lui 2013 eu o trag azi. Nu fac retrospectiva obișnuită acum, doar iau lista asta la verificat și vedem împreună ce-a ieșit. * Pentru primul punct de pe listă am făcut primul pas ieri când am cumpărat biletele de avion. N-are rost să vă explic cât de încântată sunt că voi vedea Londra. Și pentru motivul care m-a motivat să merg în perioada Anului Nou, dar…
-
Ce-ai zdrobi dacă ai avea ciocanul lui Thor?
Vai, dar vai câte răspunsuri ar avea întrebarea asta. Nici măcar nu vreau să-mi dau frâu liber imaginației că mi-ar fi rușine să pun în scris toată violența de care aș fi capabilă. Așa că, într-un decor pictat cu fluturași, mult roz și flori mirositoare, plus foarte multe bune intenții, să încercăm să răspundem întrebării cu mai mult pozitivism și s-o apucăm într-o direcție optimistă.
-
Sabres? Da, mai poftim
Miercuri seara am cinat în familie. Nu eu cu proaspătul Sotz, ci amândoi împreună cu peste 10 persoane care încet, încet îmi devin atât de apropiați ca și când mi-ar fi rude. Uneori nici cu rudele nu te înțelegi și nu te ai așa bine cum te ai cu prietenii. Cei despre care vă vorbesc sunt prietenii mei bloggeri: Nebu, Anca, Oana, Cristina, Roxana, Corina, Ovi, Alexandra și Dojo. V-am mai spus eu că nu există nuntă, nu există înmormântare și nu există o distracție la care să nu ne fim alături. Și la bine și la rău și asta e tot ce contează dincolo de toate evenimentele oficiale pe…
-
Dor de limba unei vieți anterioare
Îmi place să cred că după moarte nu se termină totul. Cred în reîncarnare, deși e împotriva religiei mele. Oh, well nu despre religii vorbim în acest post. Oricum nu vorbim despre religie pe acest blog, în general. Îmi mai place să cred și că într-o viață anterioară am trăit în Franța și am vorbit franceza. Altfel nu-mi explic ce se întâmplă cu mine când o aud vorbită sau cântată. Nu-mi explic de ce simt Franța atât de familiară, atât de parte din mine.
