Dor de limba unei vieți anterioare
Îmi place să cred că după moarte nu se termină totul. Cred în reîncarnare, deși e împotriva religiei mele. Oh, well nu despre religii vorbim în acest post. Oricum nu vorbim despre religie pe acest blog, în general.
Îmi mai place să cred și că într-o viață anterioară am trăit în Franța și am vorbit franceza. Altfel nu-mi explic ce se întâmplă cu mine când o aud vorbită sau cântată. Nu-mi explic de ce simt Franța atât de familiară, atât de parte din mine.
Nu mai auzisem demult pe cineva vorbind franceză până să merg la Nu, eu nu regret nimic. E inexplicabil cum mă cuprinde o nostalgie, un chef de-a lăsa totul și de-a pleca în Franța. Când călătoresc într-o țară străină și se întâmplă să aud alți turiști vorbind-o, efectiv trag cu urechea. Opresc orice dialog pe care-l am și îi ascult. Nu pentru că mă interesează despre ce vorbesc oamenii aceia, pur și simplu savurez rezonanța cuvintelor, accentul, formularea frazelor. Mă surprinde de fiecare dată să redescopăr expresii auzite în facultate, amuzante, logice, construcții ale frazei cu o topică diferită de cea a limbii române. Și stau și-ascult și sunt fascinată.
Când am fost la Paris nu vă pot spune cât de încântată am fost să aud peste tot vorbindu-se în limba asta atât de dragă mie, să citesc peste tot scris în franceză, să vorbesc și eu și să mă fac înțeleasă.
Zilnic lucrez cu limba engleză și zilnic vorbesc romgleza ca și când m-aș fi născut vorbind-o. Mi-ar plăcea la nebunie să fac la fel cu franceza, dar fiind o limbă atât de pretențioasă și învechită, nu se mai folosește cum se folosea în vremurile de odinioara. Și mie îmi pare un picuț rău.
Cunosc sentimentul..acelasi lucru simt si eu pentru limba franceza. Au fost momente..de ex cand am terminat liceul in care vorbeam franceza muuuult mai bine decat engleza, participam inclusiv la Olimpiade de franceza, atat de buna eram. Dar la terminarea liceului am optat pentru engleza la BAC, apoi in facultate am continuat cu engleza, pentru ca acum sa fiu in culmea fericirii sa il ajut pe fiul meu sa desluseasca primele cuvinte si propozitii in franceza. Stii cat de entuziasmata ma simt acum vazand ca nu este totul uitat ci doar ferecat bine undeva intr-un sertar prafuit?
Daca iti place atat de mult, nu o lasa sa moara, reinvie cuvintele, sunetele, muzicalitatea care iti fac atata placere. Nu stii niciodata ce surprize iti rezerva viata.
Niciodata nu am simtit o placere de a asculta limba franceza, nevasta o vorbeste fluent, insa pe mine ma lasa rece. Germana in schimb, face parte din sistemul meu 🙂 Ador sa ascult pe cineva vorbind aceasta limba sau chiar si rusa ( bunica ucraineana).
Şi mie îmi place franceza mai mult decât engleza. Şi mie mi-a plăcut mult la Paris să o ascult şi să-mi “crească pipota” că o înţeleg şi mai şi vorbesc ceva. Dar ai să râzi de unde mi se trage mie: de la Alexandre Dumas şi romanele lui citite pe sub bancă, până şi în orele de mate. Am luat şi un 3 din cauza asta. Pe vremea aceea nu-i puteam suferi pe rivalii ăia de englezi.
Dar vorbitul în franceză mi se trage de la proful nostru din generală, că tot discutam ieri cu nişte colege, că învăţătura ni se trage de la profesorii exigenţi, nu de la cei drăguţi şi plăcuţi.
Exact asa sunt si eu, am fost acum cateva luni la Paris si am ramas cu nostalgia locurilor, a arhitecturii, a oamenilor imbracati fara nici o rigoare stilistica. Am fost atat de fericita acolo si m-as intoarce oricand, desi nu mai vorbesc limba atat de bine ca in liceu. Iar in ultima vreme imi cumpar wall decals, perne si decoratiuni cu tema pariziana, chiar imi decorez baia inspirandu-ma de la ei.
Urasc franceza, am facut 5 ani la scoala si nu s-a prins de mine nimic!
Cand am avut de ales intre araba si franceza am ales araba! 🙂
Si acum as face la fel …
Ah, mi-e un dor nebun de Franţa! Zilnic! La vară o să mă reîntorc, deşi doar în vizită! Deja la sfârşitul lunii martie, anul viitor, vor fi 3 ani de când m-am întors în ţară de acolo. Nu trece zi fără un gând spre Provence şi oamenii pe care i-am cunoscut. În mod ciudat, de franceză nu mă simt chiar atât de apropiată deşi am studiat-o şi la facultate. Oricum, anul ăsta lucrez cu ea şi mă bucură acest lucru!
noi am vrut să ne reîntoarcem la Paris anul ăsta, dar prea s-au adunat multe și am amânat. dar cine știe când ne facem un cadou 🙂
Am convingerea ca intr-o viata anterioara am fost asiatic dar cu toate astea mie chineza nu-mi spune nimic. Nu inteleg decat Yng si Yang, Feng Shui, Mao Tzedun, mahjong si kung fu! Si-mi place orezul! 🙂
Tot e bine ca iti place franceza, ce te faceai daca veneai din Roma antica, unde mai ascultai acu latina?
nu m-am gandit niciodata daca am fost ceva intr-o viata anterioara. in liceu mi-a placut tare mult franceza, dar cum nu am mai folosit-o de mult timp am uitat-o. 🙁
Efectul Edith Piaf: “Je ne regrete rien”. Melodiile ei nu se mai canta astazi pentru ca exista putini artisti care se pot ridica la nivelul de perfectiune atins de ea. Iar acest gen muzical nu prea mai este apreciat decat de persoanele mai in varsta si de cei care reusesc sa-l inteleaga, atat din punct de vedere muzical si interpretativ cat si din punct de vedere al mesajului transmis. In legatura cu limba franceza, cred ca termenul de “invechit” nu prea e potrivit. Limba franceza e limba oficiala si in Canada si in tarile foste colonii franceze din Africa. Adica e inca “pe val” … Cat despre Franta, pentru mine a fost o “revolutie spirituala” acum 18 ani cand am facut turul Frantei … bateau mouche, Notre Dame, Musée du Louvre, Hôtel des Invalides, La tour Eiffel, Piata Trocadero, Seine, Ackerman, champaign, Roquefort, Camembert … o excursie in Franta isi merita toti banii. Deci, daca aveti posibilitatea, va recomand…
cand spuneam ”învechit”, mă refeream la faptul că nu mai este o limbă atât de în vogă cum era în anii începutului de secol când toată lumea o vorbea cum se vorbește acum engleza. erai cool dacă vorbeai franceză.
Hmm, da…si mie imi placea in liceu foarte mult franceza si o si stiam destul de bine..mergeam la olimpiade, scriam eseuri lungi in limba franceza, dar acum…cand toti folosesc cu inversunare limba engleza mai greu sa te desprinzi de uzul ei si sa fii tu singurul impotriva curentului si sa vorbesti limba franceza.
Cea mai orrrribila “limba” e frangleza, avand multi prieteni din liceul francez am reusit intre timp sa o inteleg dar daca ii auzi ocazional ai impresia ca sunt niste extrateresti)) si e interesant ca ei si-au dezolvat vocabularul acolo, fiind foarte multi copii straini, copii de diplomati de prin toate colturile lumii in special tari francofone si jongleaza intre limbi incredibil.
Oooooof, cat de incurcata e limba asta! Mi-au trebuit ani intregi sa devin cursiva si in continuare mi se pare ca folosesc prea multe cuvinte sa spuna mai nimic. Engleza o iubesc, o inteleg, e frumoasa, precisa, cu fraze si cuvinte scurte si complexe in acelasi timp, dar franceza imi scoate in continuare peri albi, desi o aud zilnic.
Ce-mi place mie este cand ajung acasa, pe aeroport in Bucuresti si toata lumea din jurul meu vorbeste romana, mi se pare atat de usor de tras cu ureche, atat de anormal ca inteleg chiar si soaptele sau cuvintele lasate in suspans. E o placere. Parca gandesc cu alta parte de creier cand sunt in Romania si ma incearca o senzatie de relaxare si usurare.
Mai Andreea,stii ca suntem nascute in aceeasi zi,da? ;)(sau ai uitat,da-ti reamintesc). Uite ce scriam eu pe 1 nov : http://silving.org/2013/11/01/une-conversation-en-francais/
Cred ca a fost ziua franceza a zodiei! Je ne regrette rien,hm? 🙂 Uimitor cum am simtit la fel in aceeasi zi,la distanta de 2000 de km.
Am patit si eu.
Eu iubesc mult Rusia si Suedia.Iubesc mult limba suedeza si limba rusa,stiu si putin din fiecare[rusa 40% suedeza 25%]As dori sa calatoresc in Stockholm sau Moscova si mereu cand aud pe cineva vorbind de Rusia sau Suedia ma ia cu batai de inima <3