-
Teatru: A fost odată la Timișoara
Am rămas puțin în urmă cu relatările despre ultimele două spectacole de teatru pe care le-am văzut, dar mai bine mai târziu decât niciodată. Încep cu ultima pentru că îmi e mai proaspătă în minte. Dacă sunteți tentați să credeți, la fel ca mine, că titlul anunță un spectacol care dezbate sau vorbește despre istoria Timișoarei, poate chiar despre Revoluție, că tot suntem în decembrie, vă înșelați, la fel ca mine. A fost odată la Timișoara are o singură relicvă a orașului, și-anume strămoșii noștri germani. Și nici măcar pe asta nu se pune accentul, pentru că e cumva doar un amănunt. Povestea din scenariul lui Peter Kerek urmărește o…
-
„Rar mai vezi o mireasă emoționată până la lacrimi”
Am ajuns cu pozele la episodul 3 din ziua de 21 septembrie anul curent, și-anume ceremonia religioasă. Pe când am ajuns la Biserica din Sinaia, eu eram deja demult mireasă, așa că mirarea celor care mă vedeau pentru prima oară m-a luat prin surprindere. Așa cum ei se minunau de rochie, make-up și freză, așa mă bucuram să-i văd eu pe toți acolo. Am respectat și tradiția conform căreia o mireasă nu trebuie să o vadă pe alta înainte să fie cununată, tradiție pe care n-o înțeleg, dar nici n-am văzut rostul în a mă impotrivi.
-
Filmele de vineri – 3 ecranizări
Vă spuneam că de săptămâna trecută voiam să mă uit la filme cumva pe categorii, drept pentru care, despre 3 dintre ele încă nu v-am vorbit, dar le va veni și lor rândul. Azi despre 3 ecranizări. The Time Traveler’s Wife – 5 ***** Am scris deja că mi-a plăcut cartea și cum nu mă tem că o ecranizare îmi va strica bucuria și imaginea pe care o am eu în cap, am mai amânat puțin filmul, dar până la urmă l-am văzut. Și mi-a plăcut și filmul după cum se vede din cele 5 steluțe. M-a făcut să plâng, mi-a transmis ce mi-a transmis și cartea, ba chiar puțin…
-
Abia când nu-ți mai poți închide pantalonii
Înainte de nuntă, cam cu o lună, am avut puţină grijă să nu mai mănânc ca şi când tocmai am scăpat de foamete. Porţii mai mici, mâncare mai light, kilograme de iaurturi şi mai puţine dulciuri. După nuntă, însă… am început să mănânc like there was no tomorrow. Carbohidraţi în cantităţi industriale, paste, cartofi, pâine, cred că am băgat şi două shaworme, pizza, chiar şi Cola, deşi nu sunt consumatoare. Să nu mai zic de ciocolată, ziua şi tableta.
-
Orice are o hartă pe el…
N-am știut că-s așa pasionată de hărți până să-mi vină ideea cu fototapetul pentru sufragerie. E adevărat că Pinterestul e “vinovat” și pentru asta, pentru că de acolo îmi vin toate ideile de când l-am descoperit. La început am descoperit hărțile de atârnat pe pereți, dup-aia totul a escaladat. Urmăresc un board (care văd că a devenit un group board) unde se postează o grămadă de obiecte care au hărți pe ele. Și astfel dorința-i gata. N-are rost să vă spun că visez ca multe dintre ele să ajungă cumva în posesia mea sau în sufrageria mea, să-i dau cumva o temă. Dar nu-s zgârcită și vă arăt și vouă…
