-
Ultima viață a lui Ricky
A avut o tumoare la splină – viața a continuat după splenectomie. A avut o problemă la șold – viața a continuat după rezecția femurală. A fost aproape omorât de un amstaff – viața a continuat după o scuturare zdravănă. A avut nasul aproape rupt pe jumătate când și l-a băgat prin gard să latre la un alt câine – viața a continuat și după asta. A fost cât pe ce să sfârșească sub roțile unei mașini – viața a continuat din nou. Acum are o tumoare pe creier, de care nu poate scăpa. Viața va continua până când va deveni un chin.
-
La picioarele lui Robbie Williams
De dragul simetriei, aș fi putut intitula articolul ăsta „Motive pentru care m-am bucurat că l-am văzut pe Robbie Williams” sau „De ce m-am bucurat că l-am văzut pe RW” sau ceva legat de pofta aia care urma să vină mâncând. Însă mi s-a părut că titlul ales sugerează mai bine starea și locul în care m-au adus un concert cu adevărat deosebit.
-
De ce nu mă bucur azi că-l văd pe Robbie Williams
Am fost destul de naivă să cred că odată cu moartea mamei mele, grijile mele s-au redus. După ce m-am bucurat că la Milano a fost prima excursie în care îmi puteam lăsa telefonul acasă sau închis, iată-mă-s înaintea unei alte plecări din țară, din nou cu sufletul ghem. Pentru că așa vin nenorocirile și supărările, când ți-e lumea mai dragă, parcă numai pentru a-ți pune bețe în roate.
-
Dănuța, dintr-a doua până într-a cincea
Faptul că nu trece zi în care să nu mă adresez Ancăi cu Oana sau Oanei cu Anca (ba uneori o bag și pe Ana în schemă) a dus la o discuție cu ele care mi-a adus aminte că în în ciclul primar, profesoara de franceză nu mă scotea din Dănuța.
-
Ricky, în splendoarea fericirii lui
De nenumărate ori mi-am propus să-l filmez pe Ricky când mă duc după el la pensiune, dar de îmi aduceam aminte în mașină sau acasă. Sau, alte ori eram singură și nu puteam să o fac singură. De data asta, fiind și cu Sotzu’ și aducându-mi aminte la timp, am bucuria să vi-l arăt într-unul din cele mai fericite momente ale lui. Așa face de fiecare dată când mă duc să-l recuperez, câteodată și când vin acasă după o zi de lucru. Momentele astea sunt întotdeauna egale cu fericirea. Și pentru el și pentru mine. Ah, și musai să menționez: Ricky împlinește 11 ani peste câteva zile. 🙂 Ricky meets…
You May Also Like
Să vă fac cunoștință
