Peripetii cu masina

Conduc in fiecare zi cate 14 km dus si cate 14 intors. Partea buna e ca am ascultat o gramada de audiobook-uri de cand m-am angajat, partea mai putin buna e ca la 28km pe zi sansele sa ti se intample chestii in trafic sau in parcare se inmultesc. Sa va povestesc ce prostii am facut eu in decurs de doua saptamani.

Intr-o dimineata, la 7:37 stateam la semafor cu 1,6km inainte de a ajunge la birou. In fata mea o singura masina, in spatele meu nimeni. Eu apasam pe butoanele de pe bord, ca ma plictiseam si na… sunt multe butoane de reglat. Vad cu coltul ochiului ca se face verde si apas acceleratia. Ma opresc subit pentru ca masina din fata a uitat sa plece. Imi sare nu stiu ce din fata, eu toata transpirata intr-o secunda ca ma si gandeam la cat o sa ne coste asigurarea dupa un accident. Ne dam jos din masina si eu si domnul, totul foarte civilizat, ii zic ca eu sunt de vina, desi… el adormise pe el si-a uitat sa plece de pe loc. Sa sunam la politie ca nu stim cum sa procedam, ca si la el si la mine era pentru prima oara. Tragem pe dreapta, vine si politia dupa 5-10 minute si toata lumea flexata si glumeata, numai eu tremuram din toate incheieturile. Le-am dat toate actele, am constatat cu totii ca masina domnlui nu are nimic, doar a mea, ca e vina mea si ca urmeaza sa primim restul in posta. Am primit. 35 de euro amenda.

La vreo doua saptamani dupa isprava asta, ies eu intr-o vineri de la lucru, vesela ca o floricica de primavara si ma duc catre masina. Ajung la locul in care am parcat-o si vad de la mica distanta ca masina nu mai e acolo. Alte transpiratii si gafaituri in timp ce scotoceam prin poseta dupa telefon si aruncam priviri disperate in stanga si in dreapta sa vad daca nu cumva e prin apropiere. Il sun pe sot: “Nu gasesc masina! Nu mai e unde am parcat-o!” Nu tu “ceau”, ci direct “NE-AU FURAT MASIIIINAAA???!!!” Eu, careia nici prin cap nu-i daduse ca masina fusese furata ii zic: “Nu, normal ca nu! Au ridicat-o si au mutat-o! Ca am parcat unde nu trebuia”.

Mda, vazusem semnul de dimineata, vedeam intrarea cu bariera pe care o blocam, da’ mai erau vreo doua masini, ma gandeam ca sigur se poate parca acolo. Nu se putea. Au ridicat masina si au mutat-o intr-un loc gol de parcare. Asa se face aici: nu duc masinile la ceva depou sau loc special, le muta unde e un loc liber. Sun la 112, ca ala era numarul la care sunase si domnul din intamplarea de mai sus, si le spun ca nu-mi gasesc masina. Le dau numerele si numele si imi spun candizi, da, am ridicat-o si am dus-o… la mama dracului. :)) Mi-a explicat doamna de la dispecerat, mi-a dictat si pe litere, dar in starea in care eram aveam impresia ca imi dicteaza litere chirilice. Notasem adresa pe telefonul de lucru, dar Google Maps ridica dintr-o spranceana la ce introdusesem eu in bara de search. Si mai sun o data. Doamna, nitelus iritata imi mai dicteaza o data si de acuma am priceput. Am gasit locul unde mi-au parcat-o. Intr-o parcare la mai bine de 1,5km de unde eram eu. Afara frig, eu obosita, intuneric… habar n-aveam daca o gasesc. Am gasit-o intr-o parcare sub autostrada, m-am urcat in ea si am plecat. Am primit amenda ca am parcat unde nu trebuia, 15 euro, dar adevarata pedeapsa inca n-a venit. Si-anume costul ridicarii si a transportarii. O astept in fiecare zi…

Cate lucruri frumoase puteam sa imi cumpar cu toti banii astia…