tomata berlineză
-
Poliția: „Mai are rost să venim?”
Încerc să povestesc lucrurile în ordine cronologică, așa că iată-ne din nou în apartamentul de la etajul 9, în ultima seară petrecută acolo, în jur de ora 23:30. Ada doarme, noi contemplăm goliciunea camerei și viitorul care ne așteaptă de a doua zi înainte. Nu trec două-trei minute și sub noi începe petrecerea. Aceeași din fiecare weekend, la care nu suntem invitați, unde vecinii noștri români ascultă de la Adele la cel mai agresiv techno tot ce le pică în playlist. Dar era miercuri, mijlocul săptămânii, iar ei urlau ca să acopere muzica dată la maxim. Nu ne puteam auzi gândurile. Ne tot spuneam că e ultima seară, că de…
-
O soluție în ciuda lipsei internetului
Știu că am lipsit prea mult de pe blog când mă întreabă Sotzu’ dacă să mi-l închidă sau mă apuc de scris. Spre deosebire de prima dată când n-am avut net o lună și jumătate, acum chiar am ce face. Apartamentul nou încă nu e gata instalat nici măcar cu ce mobilă avem, am făcut unele aranjamente înainte să avem un plan și înainte să avem timp să le gândim, așa că treabă este destulă. Nu prea am timp să stau la laptop. De fapt nici nu l-am deschis timp de o săptămână. În schimb, am timp să citesc. Mă rog, îmi fac timp să citesc și cum adoarme Ada,…
-
Ultima zi la etajul 9
Am scris atâta despre etajul 9 și i-am dat atâta importanță că e destul de limpede cât de tare ne doream să scăpam de el. Nu m-am gândit când am obținut chiria asta că voi ajunge să urăsc atât de tare viața la înălțime. Poate dacă erau altele condițiile nu sufeream atât, însă categoric amplasarea blocului într-o zonă aiurea, a apartamentului la capătul coridorului, mocheta de peste tot din holuri, temperatura de afară dublată în casă din cauza înălțimii și a soarelui care bate de la ora 14 până la ora 21 pe partea noastră, lipsa rampei pentru cărucior, lipsa unui balcon, a unei pivnițe, lipsa geamului la bucătărie (care…
-
Ajutorul unui sirian
Ui, a trecut ceva vreme de când n-am mai dat pe aici, iar motivele variază de la febra renovării și amenajării noii locuințe până la niște ochi pe care nu mi i-am dorit pe blog, dar încetul cu încetul revin. Cea mai importantă activitate de zilele astea e punerea la punct a noului apartament în care ne vom muta peste două săptămâni. Am primit cheile și pentru că le-am primit cu două săptămâni înainte de mutare, trebuie să facem noi curățenie. Dacă așteptam, făceau ei, dar doar curățenie, nu și renovare. Noi, însă, ne grăbeam să avem acces înăutru pentru că ne-am cumpărat mobilă de bucătărie și nu aveam unde…
-
Nemții și politica folosirii WC-ului
Vaaaai, trebuie neapărat să vă povestesc despre o conversație între Sotz și un „coleg” (îl numesc coleg din lipsă de alt termen pentru că de fapt e tipul care deține un shared office în care Sotzu’ are o masă închiriată). I-am cerut Sotzului permisiunea de a scrie, că-i prea tare să țin pentru mine și am zis că pleznesc de râs când mi-a povestit. Am mai zis, dar reiau pentru cei care se nimeresc azi aici pentru prima oară: Sotzu’ lucrează din Berlin pentru o firmă din Köln. N-are șef, n-are colegi aici, dar pentru că e destul de greu și incomod să lucreze de acasă, firma i-a închiriat o…
