Guvernul german vrea să ne dea niște bani

Să repet, că poate n-ați citit cu atenție titlul: SĂ NE DEA, nu să ne ia.
Cu fiecare chestie de genul ăsta care ni se întâmplă, ne felicit că am ales să plecăm din România, dar mai ales că țara adoptivă e Germania, o țara care își protejează atât de mult locuitorii, fie că-s de-ai lor, fie venetici, fie că-s aici de câțiva ani sau de câteva luni.

Dar să o iau cu începutul și să vă povestesc cum ne va da guvernul german niște bani pe care nu i-am cerut și, mai mult, nu știam că ni se pot da.

Săptămâna trecută ne sună tanti de la bancă, începe să turuie pe germană, eu, luată ca din oală am înțeles doar card prepaid și programare. Până la urmă, când s-a oprit din turuit și eu din „Ja, ja”, i-am spus că n-am înțeles prea mult, dar că venim la bancă dacă-i musai. Mi-a spus în engleză că fiind clienți deja de 5 luni ai băncii, avem niște beneficii și ar vrea să ne povestească despre ele. Îmi dau ochii peste cap a neîncredere și îmi amintesc toate discuțiile pe care le-am avut cu agenții din Romania care încercau să-mi bage pe gât te miri ce credite de nevoi personale și avantaje la suprapreț. Doar că n-am vrut s-o refuz la telefon și oricum nu știam să o fac politicos, așa că ieri ne-am dus la Postbank la ora stabilită.

Foarte zâmbăreață și binevoitoare, doamna a început să-mi povestească despre un plan de economii pentru copii. Mda… știam eu, îmi spun în gând, în timp ce afișam cel mai inocent zâmbet și expresie curioasă de ce are de spus. Doar că mi-au ieșit ochii din cap ca la melc, când mi-a spus asta: „Dacă depuneți în fiecare lună 50€, timp de un an, guvernul german vă face cadou încă 300€ pentru copil, iar dvs, ca părinte, încă 154. Adica 454€ doar pentru că economisiți bani pentru viitorul copilului.”

Spre deosebire de alți părinți care nu se ating de alocația copilului, noi încă ne punem pe picioare după niște greutăți, așa că Ada va înțelege de ce alocația ei nu va fi intactă. Dar 50€ pe lună e o sumă de care ne putem „lipsi” să o punem în contul ei.

Mă gândeam că Sotzu’ n-are nimic de obiectat, dar ca să mă asigur, l-am adus din mașină, că rămăsese să o păzească pe Ada, care dormea. Era și ea trează și l-am chemat că el se știe cu finanțe și bănci mai bine ca mine și totuși nu voiam să iau decizia de una singură. Dar, la fel ca și mine, a fost de acord pe loc. Când tanti ne-a făcut actele ne-a spus că de ceva timp încoace se poate pentru ambii părinți, așa că fiecare putem primi 154€. Dacă ați rămas în urmă cu calculele, sunt 608€ la final de an. Plus încă 600 adunați în cele 12 luni. Iar dacă mai faci un copil, mai primește 300. Tu, ca părinte, nu mai primești, dar noul venit în familie da.

Nu se percep taxe suplimentare, singurul schepsis e că nu poți scoate banii timp de 2 ani, iar când vrei să-i scoți, nu poți pe toți, tot timp de vreo 2 ani. Însă poți scoate o parte din ei. Dar dacă tot vrei să fie un cont de economii pentru copil, de ce ai vrea să-i scoți? Indiferent ce sumă alegi să economisești pe lună pentru copil, statul tot aceeași sumă îți dă, nu se influențează una pe alta. Partea faină e că poți pune pe pauză câteva luni sau chiar un an și poți relua când ești din nou stabil cu banii. Însă, în cazul în care stopezi un an, nu cred că primești bani de la stat. N-am întrebat că nu m-am gândit pe moment, dar voi întreba data viitoare.

Nici măcar nu va trebui să ne amintim noi să transferăm cei 50€, că îi va trage banca din cont, dar în același timp vom vedea totul în online banking.
Am plecat de la bancă în liniște, fără cuvinte, ca atunci când ți se întâmplă ceva ce nici nu știai că-ți dorești. Nu ne vine să credem când suntem puși în fața unui ajutor din partea statului german. Ca ce chestie avem noi drepturi de-astea? Suntem aici de 5 luni, suntem români, nu nemți, n-am contribuit la finanțele Germaniei mai deloc… Ne miră că suntem tratați ca egali ai lor, că avem aceleași drepturi ca ei, fără ca măcar să le revendicăm. Ne miră că suntem tratați ca oameni, nu ca lepre, că suntem considerați la fel de importanți ca și cei pe al căror certificat de naștere scrie Deutschland.

Cum îi spuneam unei prietene aseară la telefon: am venit cu niște așteptări și ne bucurăm să vedem nu că ni s-au îndeplinit, ci că ne-au fost depășite. Suntem de 5 luni aici și deja e a treia oară când ni se întâmplă: prima dată a fost când a venit statul în vizită la Ada, a doua oară când au venit banii de alocație la o săptămână după ce-am depus actele și acum cu faza asta.

Dacă vi se pare că sunt scârbos de elogioasă, că ridic Germania în slăvi și că o consider Pământul Făgăduinței, nu vă înșelați deloc. Asta fac și asta voi face cu fiecare ocazie care mi se va arata. Cu fiecare dovada că Germania nu-și bate joc de locuitorii ei, fie veniți de pe alte meleaguri, fie ai lor proprii. Nu scriu ca să fac în ciudă cuiva sau să mă laud. Scriu în primul rând din mirare, că parcă dacă nu scriu, nu e adevărat. Apoi scriu pentru ca cei din țară să știe care e normalitatea. Ar fi puțin ipocrit să vă îndemn să schimbați ceva, când eu am părăsit barca, dar aș vrea ca toți cei care se complac în nesimțire, toți cei care recurg la „las-o, bă, că merge și așa”, toți cei care vor să fenteze sistemul, să găsească un ocoliș și să nu respecte legea și regulile, toți cei care acceptă să fie bătaia de joc a autorităților, toți cei care îi lasă pe idioții de la conducere să calce în picioare tot să înțeleagă că e vina lor pentru cât de prost merg lucrurile în România.

sursa foto: plată > Shutterstock