N-am urmărit niciodată Jocurile Olimpice de la cap la coadă, n-am așteptat niciodată să văd ce fac ai noștri  în competiții. De foarte puține ori m-am nimerit în fața televizorului pentru a vedea evoluția sportivilor români și de și mai puține ori m-am parcat pe canapea special pentru a urmări câte o probă. Singura care îmi vine în minte e gimnastica de la Sydney când am plâns cu lacrimi de crocodil când am văzut podiumul tricolor și când i-au retras medalia Andreei Răducan. Ah, îmi amintesc și de Gabi Szabo, de fetele de la canotaj și de Laura Badea de la scrimă. Cam atât. În rest… doar dacă fac eforturi…

Gata, i-a venit și ei rândul să se odihnească. După atâtea drumuri pe șoselele patriei noastre și a altor patrii, Hapciu are în sfârșit concediu. Nu prea mult, suficient cât să-și refacă forțele și sa-și încarce bateria. În locul ei, ne vom plimba cu frumosul Megane. Torța olimpică a ajuns azi la Timișoara, adusă tocmai de la Brașov, după un drum destul de lung și de obositor, de însuși Zoso. Cheile mi-au fost înmânate la reprezentanța Renault, după cum se vede și în poze.