Două mărturii de la UNTOLD

Până să am eu timp să vă povestesc eu una alta despre ce se întâmplă în viața noastră acum, le las pe Ioana și Cristina să vă povestească despre experiența Untold. Cât eram în spital am urmarit pe Facebook ce s-a petrecut acolo și, deși mi s-a întâmplat unul dintre cele mai frumoase lucruri, tare mi-ar fi plăcut să fiu și la Cluj, dar încă nu ne putem teleporta…

Ioana:

Patru zile de poveste, cu bune şi cu rele. Ca de obicei, binele învinge. 😀
Am ajuns cu o zi mai devreme şi tare bine am făcut. Am fost anunţată telefonic de unde pot să îmi iau biletul, apoi am dat direct peste “rapiditatea” caracteristică ardelenilor. Adică am aşteptat cam o oră să-mi găsească numele-n sistem, să pot merge să-mi iau brăţara. Deloc profesionalism şi o atitudine nu foarte prietenoasă. În condiţiile în care încă nu începuse nebunia. Dar i-am iertat, că-s de-ai mei. Şi sunt sigură că au învăţat multe din această primă ediţie. Am încredere că la următoarea lucrurile o să se mişte mai cu talent, vorba aia.

Continuarea a fost frumoasă tare, organizatorii foarte atenţi la detalii, Parcul Central amenajat ca de poveste. Zone chill, cu hamace, leagăne sau beanbag-uri unde puteai să stai să îţi tragi sufletul după nebunia unui concert sau să urmăreşti un spectacol de dans.

Dar de departe nebunia a fost la scena Ursus Untold Arena, pe stadion. Unde cel mai mult mi-au plăcut cum au răsunat Tom Odell, Subcarpaţi, Gentlemen, Armin van Buuren şi John Newman. E de-a dreptul emoţionant să-ţi vezi steagul fluturând printre oameni şi să simţi toată energia covârşitoare din jurul tău. Plus că spectacolul vizual cu efectele de lumini, artificii, proiecţii şi tot ce înseamnă el a fost hipnotizant. Acolo, pe stadion, trebuia doar să laşi orice gânduri acasă, să-ţi faci curaj să te pierzi printre oameni şi să dansezi, să te bucuri împreună cu restul. Atât. “Toţi pentru unul şi unul pentru toţi” aş zice.

Mi-au mai plăcut mult Akua Naru, pe care i-am adăugat repede la playlistul zilnic.
La scena “River Side” m-au cucerit Gramatika şi Wilkinson pe muzica cărora am dansat fără oprire. Spectacol.

Ca organizare, plata cu cardul Untold a mers foarte repede, puncte cu băutură şi mâncare suficiente din punctul meu de vedere. Zona de scene din Parcul Central foarte bine amplasată, aveai acces repede de la o scenă la alta. Nu şi la cea din centru unde s-a decalat programul şi nu am găsit nici un anunţ cu privire la asta, drept urmare am pierdut vreo două concerte pe care aş fi vrut să le văd.

Experienţa e unică, nu poţi cuprinde în poze sau video-uri ce se întâmplă acolo în marea de oameni, trebuie să trăieşti. Abia aştept să se anunţe line up-ul de anul viitor. 😀

Spectacol. Nebunie. Distracţie. Viaţă. Poveste.

Kristina:

Nici nu știu cu ce să încep… parcă nici acum nu-mi vine să cred că am făcut și eu parte din experiența Untold. Au fost 4 zile de neuitat, cu dans, cu emoții și multă multă distracție, iar povestea Untold continua în mintea și în inima mea chiar și acum. Când aud o piesă la radio pe care o cântă artiștii de la Untold, deja simt că se mișcă ceva în inima mea și retrăiesc acele momente magice când erau și cântau în fața mea life.

Ca să încep cu începutul, în prima zi am avut mari emoții: Oare cum va fi? Vor fi cozi infernale la intrare? Va fi multă lume? Va fi muzica bună? La aceste întrebări am primit răspunsul chiar de la început. Organizarea a fost de nota 10, am așteptat mai puțin de un minut ca să-mi primesc brățară (pe care nici până acum nu mi-am luat-o jos de pe mână) și să intru pe tărâmul magic al festivalului Untold. Oamenii, da, au fost mulți, dar a fost și spațiu destul ca toată lumea să se simtă confortabil. Iar despre muzică voi vorbi mai pe larg în rândurile următoare.

Poate că mi-am propus mai mult și aș fi dorit să ajung la mai multe concerte, în schimb la câte am ajuns, toate au fost pe măsura așteptărilor mele. În prima seară am avut ocazia să-l văd, să-i aud și să vibrez pe muzica lor: Dimitri Vegas & Like Mike și ATB. Aș fi dorit să-l ascult foarte mult și pe Lost frequencies, dar concertul acestuia a fost reprogramat neașteptat mai devreme fără să fi știut în prealabil. Când am intrat în stadion, acesta a fost plin de oameni cu mâinile ridicate, care toți se mișcau și dansau pe muzica lui Dimitri Vegas & Like Mike și se simțeau super bine, aceasta a fost prima impresie. Prin urmare ne-am alăturat și noi mulțimii și ne-am lăsat cuprinși de atmosfera incendiară creată. Focuri, fum, muzica dată la maxim, toate au contribuit la reușita petrecerii imense din care am făcut parte și noi! După plecarea lui Dimitri Vegas & Like Mike, a apărut pe scenă ATB, un artist de excepție pe muzica căruia am dansat încă de pe vremea liceului. Auzind acordurile piesei Extasy, parcă a înnebunit mulțimea și am înnebunit și noi cu ea, urmând să dansăm până la final.

A doua zi, am continuat dansul de unde l-am terminat în seara precedentă pe ritmurile lui Cazzette, pe care acum l-am auzit pentru prima dată. Am încercat să intrăm și la concertul lui Boney M. de la Retro stage dar din păcate aici spațiul era limitat și n-am reușit să intrăm. Dar nicio problemă pentru că mai apoi seara a culminat cu Avicii care a fost absolut fenomenal, devenind chiar preferatul meu dintre toți artiștii din festival. Petrecerea creată de Avicii a fost de nedescrisă, veselă, dinamică și dacă la început ziceam mai în glumă că pe piesele lui Avicii se dansează toți amicii, acum această afirmație a devenit realitate. Pe lângă muzică, foc și fum au fost niște artificii și confetti care toate au ridicat nivelul distracției la unul de neegalat, pentru mine aceasta a însemnând cea mai tare petrecere din toate timpurile. După ce am dansat mai bine de 4 ore, am ascultat doar câteva piese de la Aronchupa și am plecat acasă pe jos fără să reușim să prindem vreun taxi.

A treia zi am început să ne încălzim pe piesele lui Sunnery James & Ryan Marciano care a fost bunicel după experiența cu Avicii. Urcarea pe scenă a lui Armin Van Buuren a reprezentat din nou o surpriză plăcută. Acesta ne-a surprins cu niște jocuri de lumini excepționale și efecte cum n-am mai văzut combinate cu artificii, foc, fum și confetti. Atmosfera de petrecere era garantată cu atât mai mult pentru că Armin Van Buuren s-a simțit și el însuși excepțional și a mixat cu o oră mai mult decât era prevăzut în program gratis, la final adresând niște cuvinte de apreciere fanilor, fiind chiar și el mișcat de atmosfera creată, unii spunând că au văzut că o lacrimă rostogolindu-se pe obrajii lui. Nu pot să spun decât că e un om de excepție și toți cei prezenți au fost marcați de prestația lui.

Ultima seară de festival a început pentru noi cu Tujamo, pe care nu l-am cunoscut până acum și care a reprezentat o noutate pentru mine și a asigurat atmosfera de petrecere înainte de starul serii care era bineînțeles David Guetta. Deși s-a lăsat puțin așteptat publicul a fost cuprins de ovații la urcarea lui pe scenă, căzând chiar în transă la sunetul pieselor cunoscute precum Bang, Hey mama sau Dangerous. David Guetta a fost în formă și a asigurat ce a promis respectiv o petrecere de un mare calibru. La final publicul holbându-se și rămânând cu gura căscată la cantitatea și calitatea focurilor de artificii, care au însemnat încheierea oficială a festivalului Untold de anul acesta și promițând continuarea acestuia anul viitor în 2016, iar David Guetta și-a îmbrăcat jacheta de motociclist din piele și aplecat fără să ne dăm seama. Parcă a fost prea frumos și s-a terminat prea repede, aceasta este concluzia mea de final. A venit, ne-a cuprins, ne-a ținut în priză 4 zile la rând, terminându-se subit lăsând doar valul lui de amintiri și speranța că la anul din nou se va organiza.