Sunt buna la dat sfaturi. Sunt foarte buna la analizat intamplarile dintr-un punct de vedere obiectiv. Sunt atat de buna la gasit solutii salvatoare, incat ma mir cum de nu iti e usor sa le pui in aplicatie. Sunt buna cand e vorba de tine, de cel aflat la ananghie, de cel care nu ma afecteaza in mod direct. Vino la mine, spune-ti problema si imediat imi dau cu parerea cum stiu eu mai bine. Cand insa vine vorba de mine, de intamplarea mea, cand trebuie sa imi despic firele in patru pentru a striga „Evrika”, e un dezastru. Panica, negru, lacrimi, „nu mai pot”, sfarsit, dat cu capul de…

Desi m-am ferit destul de mult sa vorbesc pe blog despre religie, sa comentez la altii pe subiectul asta, evenimente recente m-au facut sa-mi modific putin planurile si sa dedic un post (sper ca primul si ultimul) unor manifestatii pe care eu le consider blasfematoare. Daca am ghinionul ca printre cei care citesc blogul sa fie unii mult prea evlaviosi, e clar ca postul asta va strica orice parere buna am facut vreodata. Spun „daca am ghinionul” dintr-un singur motiv, acela ca poate unii se vor simti lezati de anumite judecati pe care urmeaza sa le exprim. Vreau sa se consemneze din capul locului ca NU AM NIMIC cu nici…

Spre deosebire de copilasii din ziua de azi, eu am primit primul meu telefon mobil in clasa a 11-a, la 17 ani, chiar de ziua mea. Ce mai vremuri! Si telefonul in cauza era unul tare aspectuos. Ca un manechin, 90-60-90, avand alura unui bob de fasole, Sagemul meu m-a introdus in sfera GSM. Mandra mai eram de el ! Pana cad a inceput sa ma sfideze, sa se inchida singur nepasator si sa mai faca si alte giumbuslucuri pe care nu le recunosteam. Asa ca m-am infuriat, l-am dus in piata sa-l schimb pe un Ericsson T65. Asta, cand suna, facea ca o broasa sau ca un greier, nici…