Sheep in the big city

Mi-e dor de blog. Tare de tot. Ieri m-am gandit la el cum te gandesti la un iubit imediat dupa ce te-ai despartit de el, dupa ce lacrimile ti se usuca pe obraz si dupa ce ranile de pe inima incep sa se cicatrizeze. Pare asa departe, si totusi e la un click distanta. Dar i-am promis ca ma intorc la el cu mintea deschisa si cu aceeasi pasiune de a scrie pentru a-i darui ce am eu mai bun.
M-am gandit in felul asta la el pentru ca pentru a nu stiu cata oara imi aduce bucurie in suflet. La noapte plec spre capitala, cum deja stiti, si inima mi-e plina de nerabdare sa va cunosc pe cei care mi-ati trimis emailuri si mi-ati lasat comentarii. Nu credeam ca excursia asta ma va entuziasma asa, insa abia astept sa ma vad in trenul ala. Ma maguleste atentia cu care ma tratati si Lenny paleste in comparatie cu plimbarea prin Bucuresti alaturi de voi.
Se anunta o zi plina, cea de sambata, dar nu-mi pare rau. Am nevoie de ea. 🙂
Deci, blogule, am plecat la Bucuresti sa iti aduc poze si material de posturi.