Vești bune la 22 de săptămâni
Dacă luna trecută am botezat articolul despre întâlnirea cu Ada „Fetița cu picioarele peste cap”, pe ăsta aș fi putut lesne să-l denumesc „Fetița cu fața lipită de placentă”, pentru că 20 de minute cât s-a plimbat doctorița cu sonda pe burta mea, ea nu și-a desprins fața de placentă. Deci nici luna asta n-am putut-o vedea la față și-am plecat de-acolo ușor dezamăgită că speram să primesc un DVD cu mișcările ei și cu chipul la care să mă pot uita până mă plisctisesc, până-l învăț în cele mai mici detalii. Doar că domnișoara n-a binevoit. La fel ca de obicei, poziția ghemuită, adunată de parcă n-ar avea destul loc. O mânuță era sub cap, alta sub ea, după care a scos una dintre ele și și-a pus-o pe față, peste nas, ca să fie treaba treabă și să nu mai vedem nimic.
Dar nu-i nimic, poate luna viitoare. Și dacă nici luna viitoare, poate peste două. Eu îmi păstrez speranța că o să o văd cum arată încă dinainte să ne cunoaștem pe viu. Are 500 și ceva de grame (apropos, eu m-am îngrășat 3kg de la ultima vizită la doctor, ceea ce nu-i prea fain), oase lungi și toate organele sunt cum trebuie. Nu dau detalii pentru că nu le-am înțeles, dar dacă doctorița a spus că totul e bine, OK, perfect, cum trebuie… mie mi-a ajuns. I-am văzut toate organele, funcționează conform planului, inimioara bate cu 153 de bătăi pe minut, Dopplerul zice că nu-s predispusă la hipertensiune după luna a 6-a… deci cam de bine. Singura chestie mai „negativă”, deși doctorița a zis că nu-i deloc cazul să ne facem griji, e că are cordonul în jurul gâtului. Dar având în vedere că e încă mică și că are loc berechet, la următorul control s-ar putea să nu-l mai aibă. Și oricum nu-i dramatic nici dacă-i rămâne așa până aproape de naștere, pentru că mă gândesc tot mai serios să mă supun unei cezariene. Sunt obișnuită cu tăiatul, mă refac repede, se termină fără chin inutil.
Ce nu v-am povestit de data trecută e că am început s-o simt mișcându-se, iar prima oară a fost absolut sublim. La ora 4 dimineața, într-o sâmbătă spre duminică, pe vremea când taică-su înota de zor la un maraton de 24 de ore de înot. Singură fiind acasă, m-am trezit deseori, mai ales să merg la toaletă (sunt mai rău ca un câine care face pipi la fiecare pom). Și stând eu întinsă pe spate, cu o mână pe burtă (doar pentru că nu aveam unde s-o țin mai comod), am simțit o scurtă lovitură dinăuntru. M-am activat instant și-am pândit o a doua mișcare, că poate totuși mi s-a părut. Nu mi s-a părut, că a mai lovit o dată. Iar eu am început să plâng de zici că cine știe ce s-o fi întâmplat. Nu mi se întâmplă prea des de când sunt gravidă, de fapt cred că a fost prima sau a doua oară când am plâns de emoție. Și de fiecare dată când o simt, acum din ce în ce mai des, zâmbesc, iar când n-o simțeam o zi întreagă, mă panicam (deși e absolut normal să nu se miște așa mult la început) și mă rugam de ea să dea un semn. Și dădea. Și eu iar zâmbeam și îmi venea inima la loc.
Un alt gând care-mi aduce lacrimi în ochi e imaginea Sotzului cu ea în brațe. Nu mă emoționează atât de tare nici dorință mea de a o ține la piept, de a o alinta și de a mă juca cu ea cum mă topește gândul că n-o să mă satur să-l văd pe el cu ea. Și merg pe stradă, către casă și îi văd împreună în capul meu și iar lacrimez un pic. Și-atât… nimic altceva nu mă mai emoționează până la lacrimi. Nu-s deloc o epavă hormonală, dimpotrivă, aș putea spune că-s mult mai a dracului ca de obicei.
În rest, sunt bine. Mă mai doare stomacul din când în când, atunci când mănânc prostii, cu migrenele stau bine, în sensul că nu le am. Ah și spatele mă cam chinuie, dar e normal. Iar creșterea burții nu se întâmplă pe nesimțite, că îmi simt ligamentele întinzându-se și uneori am impresia că o să pocnesc, așa întinsă îmi simt pielea. Dar, per total, e foarte OK, nici nu mă așteptam să fie așa ușor. Cel puțin până acum a fost. Mai am jumătate de drum până la marea întâlnire.
28 Comments
Ioana
Deci si-a ascuns fata cu manuta? Stii jocul “cucu-bau”? Poate deja are chef de joaca draga de ea 🙂
Monica
ce dragut ca ne povestesti despre ea 🙂
Sarcina Ok in continuare 🙂
Tomata
multumesc 🙂
nu vreau sa stresez cititorii numai cu povesti despre ea, asa ca ma limitez la un post pe luna, cu mici insertii prin alte discutii 😀
Lavi
E pacat ca te gandesti la cezariana fara ca macar sa ai indicatie de cezariana. Nici nu ai idee de cate chestii benefice iti privezi bebelusul. Corpul femeii e programat sa nasca natural, asa e in firea lucrurilor iar balansul asta al normalitatii il schimba femeile din …comoditate. La nasterea naturala se elibereaza hormoni care il pregatesc ps bebe pentru nastere, el vine pe lume cand e pregatit (nu il scoate nimeni fortat din locusorul lui cald), in timpul nasterii prea niste bacterii din perineu cate il apara ulterior de infectii, se lupta in mod natural pentru a ajunge afara ceea ce e o actiune care il activeaza pentru viara. Referitor la mama: se instaleaza lactatia rapid, refacerea e infinit mai usoara, se elibereaza hormoni care trimit comamda creierului ca a venit bebele pe lume si se activeaza instinctul matern. Te poti documenta mai mult in sensul asta, sunt alegeri foarte importante pentru voi. Eu am nascut natural (fara epidurala) o fetita si a fost cea mai frumoasa experienta a vietii mele. Da, m-a durut dar adrenalina din momentele acelea a atenuat incredibil durerea. Iti doresc un copil sanatos!
Tomata
am zis ca inclin tot mai mult catre cezariana, nu ca-i batuta in cuie. am deja doua operatii si crede-ma ca ma refac foarte rapid, deci nu-mi fac deloc griji pentru mine. mai am timp sa ma gandesc si razgandesc si sa hotarasc impreuna cu ginecoloaga ce optiune va fi mai buna pentru mine si copilul meu.
inteleg avantajele si dezavantajele ambelor variante, dar mai sunt 3 luni pana atunci, timp suficient sa ma decid. plus ca poate nici macar nu voi fi eu cea care va decide, ci Ada. 🙂
dojo
Lavi, fii-mea NU a dat semne ca ar dori sa vina, asa ca am avut norocul prostului ca s-a nimerit sa facem un control cu cateva zile inainte de cezariana planificata in 11, sa vedem ce si cum. Placenta se calcifia, copilul era deja usor-usor privat de nutrienti etc. S-a facut cezariana la mai putin de 24 de ore dupa aia, fata a avut APGAR 9 (extremitati cianotice). A fost ‘nascuta’ in 6, deci cu 5 zile inainte de data la care ziceam noi ca poate vine. Pana la ora operatiei nu a dat niciun semn ca vrea sa iasa si cam era cazul.
Eu oricum doream cezariana, dar m-am bucurat inca o data de decizia respectiva, in conditiile in care nu intram in travaliu, desi era cazul.
Eu sunt un exemplu exceptional de cezariana reusita (culmea, aceeasi doctorita). M-am recuperat FOARTE repede, am o cicatrice cam ca un fir de par. Apropos, Andreea, daca ne vedem pana nasti, poate vrei sa-ti arat cum este 😀
Nu am privat copilul de nimic, s-a nascut bine merci in cateva minute, nu a fost ‘sugrumata’ pe ‘traseu’ (am o prietena care a nascut ‘normal’ si fii-sa nici acum nu are fontanela chiar OK, desi a implinit recent un an – si vorbim de o nastere rapida si teoretic cel putin fara complicatii, eu mi-a revenit repede etc.
Oricum, apreciez sinceritatea Andreei, ar putea sa taca, exact pentru ca primeste povestile astea cu privatul copilului de placerea nasterii si de cum e corpul ei facut sa nasca. OK, e facut, daca se poate mai repede si mai eficient, io-s pentru 😀
Deci… discuta-ti temerile cu doctorita, pentru ca este un om exceptional. Eu stiam clar ca nu scap de epiziotomie (la cum arata ‘dotarile’ mele), asa ca am ales sa fiu taiata mai sus. Nu am regretat NICIO clipa, daca eram o idee mai tineri faceam inca un copil. Atat de bine a mers totul
Ma bucur sa aud ca buburuza se simte bine si ca e totul OK. Nu pot uita discutia telefonica de Sarbatori, cand alt medic iti dadea sanse mici sa mearga totul. Ce bine este ca fata e de fapt bine merci, e puternica si creste frumos.
Pune cate kile simte corpul tau ca trebuie, le vei da jos repede. Si da, cand iti vei vedea sotul cu fata in brate, vei vedea ce om minunat ai alaturi de tine. Oricat de indragostite suntem de sotii nostri, ne emotioneaza modul in care relationeaza cu copiii si ii vezi intr-o noua lumina. Sunt convinsa ca tatal Adei va fi un parinte minunat, este un om deosebit oricum 🙂
Lavi
Eu nu sunt impotriva cezarienei la nevoie. Sunt cauzuri cand se impune si intradevar, cezariana a salvat multe vieti de bebelusi si de mama. Eu sunt impotriva cezarienei cand aceasta nu se impune si intervine in firea naturala a lucrurilor datorita faptului ca mama nu se documenteaza suficient.
Ca o mentiune, bebelusul nu este sugrumat pe traseu, oasele sale sunt moi, fontanela este cea care asigura mobilitatea craniana iar bebelusul respira prin cordon pana acesta este taiat. Prietena ta a avut probabil ghinionul unui medic care nu a manageriat sarcina ok. Este mult mai traumatizant pentru un bebelus sa se nasca prin cezariana decat prin nastere naturala si asta indica toate studiile.
cris
Draga Tomata draga,
eu te citesc de tare mult, dar rar comentez, asa sunt eu. Nu vreau decat sa iti spun sa faci cum simti tu mai bine pt tine si fetita ta. Unele decizii nu tin de nimeni altcineva, decat de tine si de cum simti ca e bine pt voi, in momentele acelea. Iar sfaturile nu ar trebui date decat daca le ceri. Veti fi niste parinti extraordinari, sunt convinsa. Sarcina usoara si frumoasa in continuare iti doresc, timpul trece atat de repede 🙂
Lav
Sunt foarte deacord cu tine Cris. Nici eu nu pot înțelege “comoditatea ” asta cu care cele mai multe dintre femei în ziua de azi aleg ,și specific aleg sa nască prin operație de cezariană. Și iar nu pot înțelege cum medicii nu au nici un cuvânt de spus în privința asta. Zic eu ca e în interesul lor ,ca na ,o operație de cezariană e mai bănoasă decât o naștere naturală.
Anca
Noi aflam abia maine ce este, desi sarcina are 19 saptamani. Doctorita m-a pus sa astept ca sa fim siguri de sex, nu mi-a convenit, dar ne-am conformat.
Vreau sa te rog sa te documentezi foarte bine cu privire la cezariana. Dureaza mult mai mult sa te refaci, iar bebelusii sunt mai traumatizati decat de o nastere normala. Chiar am citit zilele trecute un articol despre cum bebelusii nascuti prin cezariana plang mai mult si au cosmaruri mai frecvent decat cei nascuti normal. (http://www.vbac.com/how-does-a-cesarean-affect-the-baby/)
Dupa ce am intrebat pe toata lumea, am vorbit cu doctorita mea si am citit tot internetul pe tema asta, eu am hotarat sa nasc normal – daca, bineinteles, nu vor aparea complicatii inainte. M-am asigurat ca doctorita mea e de acord anestezia locala (epidurala), daca voi simti ca nu voi face fata, pentru ca unii doctori aici sunt un pic extremisti si nu sunt de acord nici macar cu asta.
Din pacate in Romania nu e deloc incurajata nasterea normala si e pacat, corpul nostru e facut pentru nastere normala si orice taietura e totusi o operatie.
Concluzionand, femeile se refac mult mai repede dupa nastere normala decat dupa cezariana si te vei putea bucura de bebelus cu mult mai devreme decat daca ai avea operatia.
Anyway, asta e doar parerea mea, va rog nu aruncati cu pietre in mine 🙂
Tomata
hm… nu prea-mi place indemnul doctoritei de a astepta o luna si jumatate in plus sa afli ce e, avand in vedere ca se poate afla inca de la 13 sau macar 15. dar, na… fiecare doctor e altfel. eu, daca doctorita mea ar fi zis sa asteptam, as fi insistat sa isi dea cu parerea sau m-as fi dus la alt ginecolog sa aflu, ca nu mai puteam de curiozitate. :))
cat despre nasterea naturala vs cezariana am scris mai sus 🙂
anca
Suna ciudat, dar in Australia nu se uita la sex mai devreme de 18-21 saptamani. I-am zis doctoritei cun se practica in Romania si a zis ca inainte de 16 saptamani oricum nu e decat o ‘informed guess’, si chiar la 16 saptamani nu e intotdeauna sigur, pentru ca fetusii se dezvolta diferit. As fi putut insista si pana la urma o faceam mai devreme, dar mi-am zis ca e mai bine sa evit o eventuala dezamagire, daca ne trezim cu un baietel cand noi credeam ca e fetita :). Asa ca a ramas pentru 19 saptamani.
Tomata
aaaa, deci tu de Australia vorbesti 😛 pai zi asa, ca is alte reguli :))
si noi am fost putin dezamagiti cand am aflat ca-i fetita ca ne doream baietel, dar acuma nici nu-mi mai aduc aminte de dorinta asta 😛 sunt indragostita de ideea ca e fetita si niciuna din temerile sau preconceptiile mele nu mai are nici un sens acuma 🙂
dojo
Iar ma bag in discutiile altora: fii-mea, nascuta prin cezariana, of cors’, doarme FOARTE bine, nu are cosmaruri, nu are nimic. Nus’ ce studii is astea, dar sunt riscuri de ambele parti. Poate crapa mama cu tot cu copil la o nastere normala, poate fi copilul ‘afectat’ urat de tot, la fel cum si o cezariana poate merge bine sau prost. La faza cu recuperatu’ depinde de fiecare dama in parte, cum are ‘carnea’.
Discutia asta oricum e intre Andreea si medicul ei (nici macar barba-su nu are ce sa-si bage nasul, ca si al meu mi-a zis sa fac cum stiu ca e mai bine), vor pune pe lista toate avantajele si dezavantajele, vor vedea cum merge sarcina etc.
Apoi Andreea va spune CUM doreste ea sa se intample totul si clinica pe care probabil o va alege ii va indeplini dorintele exact. Medicul ei ii va fi alaturi oricum pentru ca face si nasteri ‘traditionale’ si cezariene.
La mine alegerea cezarienei a fost pe mai multe motive: planificare (drept ii ca am facut operatia cu 5 zile inainte de planificare, dar na, am planificat), operatie pe care sa nu stau (spre deosebire de epiziotomie), rapid (nu cred ca a durat 30 de minute cu anesteziere, scos copil, facut kit-ul de celule stem, cusut etc.), minim invaziv pentru copil (au deschis pur si simplu burta si au scos-o de acolo) etc. Nu mi-a fost teama de durere (ca doar poti lua peridurala si la nastere normala, cel putin in teorie), nu mi-a fost teama de recuperarea de dupa. Chiar si o sansa minimala ca fii-mea sa pateasca ce scrie Lavinia in comentariu ar fi fost prea mult pentru mine. La ce calibru are medicul meu (si sotul, cu care face echipa), nu am asteptam sa taie copilul sau sa faca cine stie ce tampenii. Deci cezariana in cazul nostru a fost solutia si am fost FOARTE incantata de decizia mea.
Am stat si eu 9 luni sa citesc o carca de texte, carti, discutii. E cu dus-intors oricum ai lua-o.
Alina
Si bebe al meu a avut cordonul in jurul capului. Cand l am nascut chiar am vazut asta. Doctorul a spus ca nu e nicio problema. Daca apelezi la epidurala nu o sa te chinui deloc, nu are rost sa mai faci rost de o taietura 🙂
Livia
Colega mea a nascut natural iar bebelusul s-a ales cu clavicula rupta si cu un ochi inundat de sange, nu pot sa inteleg cum spuneti ca nu e traumatizant pt bietul bebe sa treaca prin ceva stramt.
Alina
Depinde si de medic, sa stii, au fost niste probleme acolo, clar. Dar asta nu inseamna ca se poate intampla oricui. Plus ca trebuie si mamica sa fie curajoasa si sa respecte ce ii spune moasa in momentele alea.
Amalia
Ideal ar fi sa ne informam bine inainte de a comenta referitor la un subiect care poate influenta o viitoare mamica sa ia o decizie intr-o chestiune atat de importanta, cum este nasterea.
lala
Ce frumos povestesti! Abia astept povestile de dupa. Sper sa iti amintesti si de noi 🙂
Tomata
pai cum sa nu-mi amintesc? 🙂 unde sa consemnez toate premierele, daca nu aici pe blog? 😛
o fata
Nu-i nici cezariana o floare la ureche. Refacearea dupa interventie e o chestiune cu doua taisuri, eu n-am facut parte din categoria norocoaselor asa ca, abia dupa 6 luni am ajuns in parametrii normali. Conteaza cat te misti si cum capacitatea corpului de a se recupera dupa o astfel de trauma diferita de alte traume post operatoratorii. Iti doresc succes si rabdare cu tine insati.
Ma bucur ca Ada e bine, dar si ca se tine de sotii. Sa fiti bine!!
Daniela
Hop si eu…cu rugamintea sa te mai gandesti in legatura cu cezariana. Asta desigur daca nu exista in mod clar indicatie pentru asta. Pe cuvantul meu ca nu e asa mare chinul la nasterea naturala si pe cuvantul meu ca te refaci in cateva ore, si pe cuvantul meu ca o sa uiti! Doare tare,tine mai mult sau mai putin dar… pe cuvant ca o sa poti.
🙂 stiu ca toata lumea iti sare in cap cu asta dar pare ceva atat de neimportant si de fapt e cel mai frumos cadou pe care sa il oferi Adei. Multa,multa sanatate!
Tomata
Daniela, faptul ca la tine a fost usor sau n-a fost chinul asa mare nu inseamna ca la toate e la fel 🙂 Am prietene care au nascut intr-o ora de cand au ajuns la spital, fara pic de durere si chin si am altele carora li s-a rupt o coasta cand asistentele sau naiba stie cine le-a apasat atat de tare ca nu iesea copilul. sunt cazuri si cazuri si cum ziceam mai sus: astept pana in momentul respectiv sa vad ce aleg. si asa cum zicea Dojo mai sus: e alegerea MEA (poate totusi a copilului) si nimeni nu are voie sa intervina, sa ma condamne sau sa imi impuna. am motivele mele pentru care as alege cezariana, dar si pentru a alege nasterea naturala. nu sunt total hotarata, dar inclin catre cezariana, chiar daca nu e recomandata in mod expres – cel putin nu pana acuma. dar, inca o data: ATUNCI voi hotari, nu acum.
anca
M-ai speriat cand ai spus ca moasa sau cineva a apasat pe burta mamei ca nu iesea copilul si mi-am intrebat azi doctorita, care a fost absolut socata. Mi-a spus ca asa ceva nu se face, iar daca a fost si o coasta rupta la mijloc e clar ca acea persoana ar trebui trasa la raspundere. Singurele mijloace mecanice admise vor fi sa se rupa apa in timpul examenului vaginal ca sa se grabeasca lucrurile si eventual o perfuzie cu syntocinon ca sa inceapa contractiile. Am ajuns sa cred ca e cel mai important sa stim pe mana cui ne dam si sa ne alegem cu foarte mare grija obstetricianul, pentru ca sunt prea multi ignoranti care le stiu pe toate pe lumea asta 🙁
Diana
Ma bucur ca totul merge ok si Ada creste si e bine! Nu ai zis nimic daca folosești crema sau ulei anti stretch marks, care scutesc de neplăceri estetice ulterioare. 🙂
Nu stiu daca știți, dar Exista un test genetic, MaterniT21 super folositor si care se face de obicei la 12 săptămani. Verifica abnormalitati cromozomiale si iti spune si sexul bebelului:). Nu e nimic dureros, doar puțin sange:)
Tomata
da, chiar nu prea am vorbit de mine si cum duc sarcina. poate fac un articol separat 😛
folosesc ulei de migdale pentru elasticitatea pielii, dar asa cum am citit si cum mi-a zis si doctorita, nimic nu le poate impiedica.
Anca
Cand citesc postarile despre bebelina ta retraiesc acele stari care au fost la mine anul trecut (acum bebelina mea are 8 luni si jumatate).Prima vizita la medic , prima miscare (ca o adiere) , primele griji , primele liste…interminabile (sa cumparati exact ce aveti nevoie ….multe lucruri se dovedesc in timp..inutile)…au trecut toate asa de repede….Imaginea bebelinei langa sotul meu este divina….”o lingurita” de fetita langa un ‘munte” de tatic…o adora pe printesa lui. Va doresc tot binele din lume, multa sanatate , nastere usoara , recuperare accelerata (o sa ai nevoie de energie pentru bebelina) si sa nu uiti ca acolo sus cineva va iubeste.
Mihaela Damaceanu
Bag de seama ca stiai tu ce stiai cand spuneai de sfaturi. Eu am nascut cu cezariana, mi-a spus din start ca sunt riscuri mari legate de varsta mea si de alte mici probleme, dar care cumulate contau si totul a fost absolut in regula. Iar refacerea mea a fost foarte rapida si nu am niciun fel de probleme aparute in acesti 11 ani.
Emotionat ai scris, mi-am amintit puternic sentimentul aparut la prima miscare pe care am perceput-o. Si imi amintesc cum stateam de vorba cu taica-su si ne tot intrebam cum o arata baiatul Incercam sa imi imaginez un chip si era absolut imposibil. Iar seara de seara taica-su il mangaia si il intreba “ce faci, putulosule?”, pana ce m-am enervat ca face baiatul puturos. Iar baiatul imi tragea de-a suturi, din burta nu a avut stare copilul acesta, Asa este si acum, doar la un film ce mai sta aproape locului.