Primavara, bunicuta e de fapt o pitipoanca
Ieri, în drum spre lucru, am auzit la radio o ştire despre elevii unui liceu care se pregăteau să joace 3 piese de teatru pentru nu ştiu ce festival (da, mai dau şi ştiri de-astea nu numai de-alea cu morţi şi accidente). Şi în timpul difuzării ştirii mă gândeam că mi-ar fi plăcut să am curajul să joc in piese de teatru în liceu, şi mi-ar fi plăcut să am profesori care să se ocupe de asta şi care să ne incurajeze să o facem. Poate mi-aş fi descoperit veleităţi ascunse.
Cu toate astea, în şcoala primară am jucat câteva roluri de care îmi aduc aminte cu drag. Făceam serbări aproape în fiecare trimestru cu diferite ocazii, fie de 8 Martie, fie cu ocazia primavarii, fie de Moş Craciun.
Am fost un fel de master of ceremonies, sub numele de Primăvara la o serbare prin nu mai ştiu ce clasă. Adică ăsta era rolul principal carevasazică. Nu vreţi să ştiţi câte poezii am avut de învăţat pentru acest rol şi cum a trebuit să ma plimb printre parinţi. Mama mea mi-a cusut cu mâna toate floricelele, frunzuliţele şi gâzuliţele pe rochia mea albă.
Apoi, printr-a IV-a am fost bunicuţă intr-o scenetă în franceză. Nu-mi mai aduc aminte subiectul, dar tare mi-a plăcut pe atunci.
La un carnaval când ni s-a permis să ne alegem noi costumele am fost Cenuşăreasa. Proastă alegere, că am cântat. Şi nu am ureche muzicală, deci nu prea am încântat auditoriul. Şi nici costumul n-a fost tocmai inspirat. M-au lăsat de capul meu şi asta a ieşit:
La alt carnaval am avut un rol scurt de turcoaica şi ce m-a impresionat pe mine tare mult a fost sutienul ăla. Mă simţeam tare bine cu sâni. :))
Am mai jucat un rol de fetiţă răsfăţată, un fel de piţipoancă a zilelor noastre, care în loc să înveţe, se ocupa cu machiajul şi îmbrăţişatul oglinzii. Asta iarăşi mi-a plăcut că m-au machiat cu de toate şi ca oricărei fetiţe, asta m-a încântat peste măsură.
Parcă îmi aduc aminte că pe la grădi am fost şi balerină, dar de acolo n-am poze… păcat. 🙁
Voi, ce roluri aţi jucat?
ai avut destul de multe roluri, spre deosebire de altii… eu nu am jucat in nici o sceneta insa in clasa V-a, la o serbare, am cantat melodia “Singur” a formatiei Talisman :). trebuie sa precizez ca nu am voce deloc :P, nici nu vreau sa ma gandesc ce a trebuit sa suporte auditoriul meu :))
au fost destul de amabili sa ma apalude la final 🙂
eu am fost zana la sceneta de final de clasa 1. mama isi modificase rochia de mireasa si mi-a facut mie costum. m-am simtit ca o adevarata printesa in rochia aia. 🙂
Eu am niște amintiri despre aceste scenete…îmi vine să și râd. În primul rând la grădi cred că nu mi-au intuit potențialul 😛 și primeam roluri secundare…până într-o zi când le-am spus educatoarelor că “am discutat acasă cu părinții” și că vreau să fiu și eu Alba ca Zăpada :)) Ghici ce s-a întâmplat? Am primit și eu rol principal.
Apoi prin clasele primare am avut parte de o învățătoare care iubea spectacolele, pregăteam tot felul de serbări și scenete. Aici deja se știa că-mi merge gura și eram printre protagoniști tot timpul. Astfel că am jucat la Casa de Cultură, am participat la “marea inaugurare a statuii din centrul Ineului”, am povestit în fața părinților “Moș Ion Roată și Unirea”, am cântat “Treceți batalioane române Carpații”. Îmi plăcea la nebunie.
Apoi prin clasa a V a doamna învățătoare a venit iar la noi să ne spună că elevii ei sunt prea mici ca să facă ceva piesă de teatru cu ei și că mă vrea pe nime și pe Cristina (fiica ei) să facem noi sceneta, era un dialog. Nu mai știu cum se numea, dar a avut succes și după aia prietenii de pe stradă mă puneau să o interpretez singură (ambele roluri adică).
Mulțumesc doamna învățătoare. A fost tare frumos 🙂
Wowwww…… :)) :)) :))
Nu pot sa cred !!! le mai ai ? pe mine nu ma gasesc pe acolo ….poate sunt prin spate pe undeva, ca faceam parte dintre cele mai inaltutze din clasa 😉
Doamne cat a trecut de-atunci si cat de repede !!!!!!!!!!!!! 🙁
Te pup si iti multumesc ca le-ai pus …ca ne mai descretim in felul acesta fruntile putin ! 😉
O zi cum iti place !
Ahhh gata m-am vazut :)) :)) :))
Nu pot sa cred !!! :)) :))
Multumesc oricum , f tare ! Maxim ! 😉
Am fost Lizuca la o serbare de final de an scolar, dar nu mai tin minte daca era a III-a sau a IV-a.
Restul rolurilor sunt acoperite de ceata… Ce ciuda mi-e!
BTW, dragute poze! Imi place la nebunie rochia ta de “Primavara”!! 😀
Eu imi aduc aminte ca urlam ca din gura de sarpe cand puneam vreo urma de machiaj pe mine. Nu suportam nici macar “bujorii” pe care trebuia sa ii am cand am jucat un rol de paiata (ceva sceneta de prin gradinita/camin). De obicei eram un fel de Gigi-Contra si nu imi placeau scenetele. Doar un singur rol stiu sigur ca tare m-a incantat: papusa Vasilache
Eu am fost balerină şi Frumoasa adormită. De alte roluri nu-mi aduc aminte.
Haha, eu am fost costumată în… cocoş! Şi eram la grădiniţă! Am luat locul unu, dar din poze îmi amintesc că fără capul cocoşului pe cap eram ca într-o saună. :)) Sărmana de mine! :))
vaaaaaai! cum esti in poza aia cu salul pe cap!
tomatina asa mica dar
in rol de batranica 😡
ce fain ca ai pus pozele astea. hihi ce draguta erai, si culmea ca semeni cu tine :)) adica stiu ca esti tot tu. fff tare!
A fost frustrant să fiu nevoită să schimb oraşul, să ajung într-unul mai mare şi să aud că au existat şi există ceea ce se cheamă “trupe de teatru” în şcoli şi licee. Ar fi fost frumos, nu? Nu că aş fi avut talent, dar mă gândesc că toate “încercările” de genul ăsta ne ajută să ne descoperim, să ne cunoaştem mai bine. Deşi, şi interpretările din faţa blocului, de la stewardese la vânzătoare de aprozar… nu-s de ici, de colo…
Du-te tu tomato ce poze traznet ai :)) De mica erai artista ai?
Cum a zis si did e incredibil cat semeni cu.. tine. Dar ce par lung aveai!
Eu am fost abecedarul si prezentam toate literele, spirit de conducator (chiar mic tiran) inca de la varsta aia.
Am jucat si-n facultate, chiar am facut pregatire cu Cezar Boghina, dar prefer sa-i urmaresc pe cei care se pricep cu adevarat, sau pe cei mici mici, ca tine in poze 🙂
În clasa întâi am jucat rolul lui Petrică, în piesa “Petrică cel prost (sau puturos, nu mai reţin)”… :D. Apoi, prin clasa a patra, pe Moş Ion Roată. La gimnaziu am fost Decebal într-o scenetă despre războaiele daco-romane şi Harap-Alb. 😀
În liceu, împreună cu alţi trei colegi, aveam trupă de reprezentaţii artistice la fiecare serbare, ce cuprindeau în proporţie de 99% momente umoristice. La facultate, am făcut parte din trupa de teatru coordonată de Claudiu Peruşco (acum e nu ştiu ce regizor pe la Antena 1).
Asta ca să nu mai pun la socoteală rolul copilului din piesa “Vinovaţi fără vină” la teatrul Maria Filotti din Brăila, prin ’86-’87. oh, ce vremuri!!! 8->
Acum îmi pare rău că m-am răzgândit şi nu am mai dat la teatru. 🙁
P.S.: cred că am rezolvat feed-ul. 😉
In clasa I am fost o litera din alfabet…la gradinita am fost o ratusca :X si o tigancusa, plus eu eram “coordonatoarea” unui dans. tot la gradi
la liceu am fsot zeita minerva, intr-o sceneta la nivel de clasa :)) (de fapt o prosteala) si….la ceva de halloween am fost morticia =)) ah si la un majorat tot de halloween am fsot cersetoare =)) mamaaaaaa cate laude mi-am luat =)) faceau fetele “baiiii ce originala” mi-am tapat paru sa para burzulit, m-am dat cu crema de pantofi si fard pe unde am apucat, am ciopartit niste blugi vechi si un tricou =)) si astea date cu crema si fard =)) =)) stateam cu mana intinsa =)) faceau astia “esti zombie?” eu “sunt cersetoare” :)) :)) deci a fost bestial1
eu imi amintesc ca eram iarna
eu nu prea mai tin minte de cand eram mica. in clasa a noua am fost o nimfa sadica, in clasa a zecea o vrajitoare si in clasa a XI-a o impiedicata (trebuia sa alerg cu un panou si sa ma impiedic)
Momentul meu de glorie maxima a fost prin clasa a 7-a [sau a 6-a] cand am jucat-o pe doamna Ftiriadi din “Un pedagog de scoala noua” a lui Caragiale. Aveam si costum de epoca, si palarie, si manusi, si saculet… si caine de plus. Ca o fufa [doamna] de pe vremea lui Caragiale :)) dar nu mahalagioaca!!!
Si am jucat piesa la Casa Studentilor, si ma cacam pe mine de frica! In plus a trebuit sa-l pup pe obraz [!!!] pe baiatul de care-mi placea atunci [care juca rolul copilului meu, in piesa].
Ah ce vremuri, si chiar mi-a placut costumul de epoca. Mi-am ratat cariera de actrita cand am dat la medicina.
Hmmm… eu am fost Capra cu trei iezi la gradi…
Pe urma regina cea rea din Cenusareasa si Alicia, din “Alicia disposes” (o piesa obscura in limba engleza). Profa noastra de engleza din generala avea o manie din a face serbari cu noi :). De altfel, acum vreo 2 ani m-am uitat la inregistrarile de atunci… m-am prapadit de ras 🙂
ce copil frumos si ochios!!!!
eu am fost, pe rand; furnicuta, Primvara, Regina Anotimpurilor si vreo 10 ani mai tarziu Femeie de serviciu:)
🙂 eu am fost vara la serbarea abecedarului, am pastrat rochia pana tarziu, ca imi placea mult
in rest am recitat diverse pana la liceu, dar poezii, nu roluri in piese de teatru
din cate imi amintesc eu… am fost odata doctorita la gradinita, am fost fata babei din povestea Fata babei si fata mosului si parca am mai fost fluturas… aaa si am mai fost ghiocel odata intr-un spectacol de dans 😀
Ahhh, ce talente, ce clipoceli de gene 😀 O divă se naşte, nu se construieşte, în cazul tău e clar :)) Eu am fost la grădiniţă recitatoare cu costum popular, în clasa I am fost însuşi Abecedarul, deci, top of the muffin da? :))) Iar din clasa a II-a până în a 7-a am făcut balet şi la sfârşit de an, în iunie, aveam spectacol la Teatrul Naţional, aşa că şi eu eram vedetă la vremea mea :))) Mă bucur mult că a ajuns cartea şi că o duci mai departe 🙂 Pupez!
Eu doar in liceu, intr-a 9-a, am jucat intr-o piesa… a iesit bine, dar atunci mi-am dat seama ca n-am nicio treaba cu teatrul….,nu de alta,dar sunt prea emotiva :))
Profesorii sau, mai bine zis, invatatorii si invatatoarele sunt responsabili pentru toata dezvoltarea unui copil. Intr-adevar, daca ar fi fost o invatatoare daruita meseriei, este posibil ca astazi sa fi fost intr-adevar un talent pe scena unui teatru!
:)) ce coincidenta faina. la vechiul noul job a constatat un coleg ca noi am fost colegi de gradinita. si am incept sa imi aduc aminte ce fain era la gradi si de serbarile de atunci. stiu ca la una am fost printesa, parca alba ca zapada dar nu mai tin minte… si spalatoreasa :)) iar la un carnaval am vrut musai iepuras, s-a chinuit tata sa imi prinda urechi pe o caciulita alba de blana… schelet de sarma imbracat in ceva plus sau blanita albta. si imi tot pierdeam codita :))
din păcate nu prea… am făcut deja două facultăţi, la anul vreau să mă înscriu la litere, nu mai am timp… 🙁 Rămân cu cei trei ani de cursuri de teatru din liceu…
Eu am fost Papusa:)), Zana, Mastera Albei-ca-Zapada…:D
Sigur că le-am zis :))
Evident în prealabil m-am miorlăit și eu acasă unde tati mi-a zis ceva de genul: mergi la grădi și le zici că tu nu mai vrei să fii “pom” (sau din astea).
Zis și făcut :))
Apoi educatoarele i-au zis într-o dimineața de nerușinarea mea, dar tati, om pe fază, le-a tăiat-o scurt spunându-le că știe că… el m-a învățat :))
Nu au mai zis alea niciun cuvânt. Cât de mândră am fost de el și de … mine 😀
Daca nu am avut un deosebit talent pentru actorie, am cam fost lasata in pace si pusa sa filmez/pozez din spate 🙂 Am avut niste roluri prin ceva scenete din liceu.. dar nimic semnificativ. Preferam comoditatea de a filma 😀
Hai ca n-aratai deloc rau! chiar, la sfarsit de gradinita, ce personaj ti-ai ales? 😀
In Lugoj, pe vremea cand eram in clasele primare, se organiza Tip Top Minitop. Am participa de 2 ori: la 8 si la 10 ani. Prima data am luat locul 2, erau probe de teatru, dans, cantec si nu mai stiu. Dar tin minte ca a fost magnific. Atunci am invatat vals si tango.
A doua oara am interpretat rolul Micului Print, ca deh, eram blonduta si imi facuse maica-ma parul cret. Atunci am luat doar mentiune, ne-am cam pierdut pe scena ca eram multi in echipa.
In liceu, am jucat in Furtuna de Shakespeare. Era varianta scurta. Am avut rolul principal pentru ca eram singura care stia limba engleza la nivel avansat si singura care a reusit sa memoreze 2 pagini de replici in engleza veche. Am urat din rasputeri barba falsa facuta de profa de engleza insa mi-a placut la nebunie costumul de epoca imprumutat de la Teatrul din Lugoj.
Eh, vremuri faine de care mi-e tare dor 🙂
Ce amintiri frumoase! 😀 Mi-e aşa de dor!
Felicitari ptr articol! F interesant. 🙂
Din cate am vazut in poze, am fost o furnica, un pitic de-al Albei ca Zapada si o posesoare de vulpe care vine cu ea la veterinar. 🙂