io, io şi iarăşi io
-
Not cool, fată, not cool
Hotărât lucru, fata asta face ce vrea. Nici nu s-a născut încă și face numai cum o taie capul. Dar trebuia să ne așteptăm la asta, având în vedere că din prima clipă de când am aflat de existența ei, ne-a dat toate planurile peste cap. Ce contează că mă-sa se perpelește de curiozitate, ce contează că numără zilele până o va ține în brațe și-ar vrea să se aline măcar cu o poză mai de Doamne-ajută până atunci? Nu vrea să se arate și pace bună. Dacă data trecută a stat cu fața lipită de placentă, ieri a stat întoarsă de tot, cu ceafa și spatele la ecograf, că-i…
-
Vești bune la 22 de săptămâni
Dacă luna trecută am botezat articolul despre întâlnirea cu Ada „Fetița cu picioarele peste cap”, pe ăsta aș fi putut lesne să-l denumesc „Fetița cu fața lipită de placentă”, pentru că 20 de minute cât s-a plimbat doctorița cu sonda pe burta mea, ea nu și-a desprins fața de placentă. Deci nici luna asta n-am putut-o vedea la față și-am plecat de-acolo ușor dezamăgită că speram să primesc un DVD cu mișcările ei și cu chipul la care să mă pot uita până mă plisctisesc, până-l învăț în cele mai mici detalii. Doar că domnișoara n-a binevoit. La fel ca de obicei, poziția ghemuită, adunată de parcă n-ar avea destul…
-
Mireasă și în revistă
Mă pregăteam să abordez un alt subiect azi, dar nu-i urgent, așa că să lăsăm prioritățile să vorbească. A trecut fix 1 an, 6 luni și 6 zile de când m-am măritat (știu asta nu pentru că aș străluci la matematică, ci pentru că am găsit site-ul ăsta), dar continui să vorbesc despre nunta noastră chiar și la atâta timp după. Cred că n-o să mă opresc prea curând. Când cei de la Beau Monde Mirese m-au întrebat dacă aș fi de acord ca povestea nunții noastre să apară în paginile revistei, m-am simțit flatată și am acceptat. Cum să nu accept? Practic au preluat articolele scrise de mine, din…
-
Suma mea de paradoxuri
Pentru că în ultima vreme m-am surprins de multe ori mirându-mă de paradoxurile care mă caracterizează, am zis să le pun și pe „hârtie”, că sigur mai au și alții și se identifică. De exemplu… dacă de obicei îmi sare țandăra din orice, la volan sunt cea mai calmă persoană, cea mai permisivă, cea mai indulgență și cea mai iertătoare. Mă mir, pentru că traficul e locul în care și cel mai calm om se poate transforma într-un nebun scăpat de la ospiciu. Doar că, aparent, eu nu. Apoi… când mă doare capul de la o migrenă neiertătoare, zac în pat de zici că m-au operat pe creier. Dar dacă…
-
Idei de părințenie II
Vă spuneam data trecută că o să-mi fac un obicei din a nota pe propriu-mi blog ideile de părințenie pe care le găsesc la alții și cu care sunt de acord. Sau, nu doar cele cu care sunt de acord, ci și cele care mă inspiră să nu fac așa cum citesc. Nu critic pe nimeni, nu mă duc în casa (a se citi blogul) nimănui să-l trag de urechi sau să-i spun vreo două, pur și simplu voi nota aici ce am învățat din ce-am citit. Și pentru că data trecută am avut o discuție civilizată, voi pune și în articolul de azi, un disclaimer. Pentru că nișa de…
