Zilele astea numai despre Ada și sarcină îmi vine să scriu. Ce să fac dacă nu mai părăsesc incinta decât pentru treburi de rezolvat și, credeți-mă, n-ați vrea să mă apuc să descriu în detaliu cum i-aș schingiui pe cei de la Registrul Comerțului și cum m-am săturat de lehamitea de lucru din țara asta. Nu, că numai m-aș enerva încă o dată și ce rost ar avea? TOȚI știm cum stau treburile, dar unii se complac și acceptă că asta e. Eu nu. Nici Sotzu, drept pentru care abia așteptăm să ne obișnuim cu fata și cu statutul de părinți și ne punem din nou pe căutat joburi prin…

Mai sunt doar două controale până când Ada o să mă vadă și ea, nu numai eu pe ea. Bine, n-o să mă vadă propriu-zis decât peste câteva săptămâni de viață, dar măcar o să fim palpabile una pentru cealaltă pe dinafară. La ultimele vizite la ginecolog nu s-a prea întâmplat nimic spectaculos, în sensul că de arătat tot nu s-a arătat și tot cu fața în placentă stă. (Mă gândesc să-i spun doctoriței să ne-o dea acasă dacă e așa de atașată de ea :)) – iecs, glumă scârboasă, dar nu m-am putut abține). Totuși mă bucur că în fiecare lună, totul e OK, crește frumos, măsurătorile sunt în…

La 31 de săptămâni, unele foste gravide sau pur și simplu oameni care află că-s în 7 luni, îmi spun că am o burtă mică – nu pun poză ca n-am niciuna bună de arătat (poate ar trebui să-mi fac poze mai des). Mie nu mi se pare că-i mică deloc, având în vedere că trebuie s-o car cu mine peste tot. Și e din ce în ce mai greu: merg ca o rață, abia respir, mă umflu de la căldură și retenția de apă de nu-mi mai găsesc gleznele, cu greu îmi pot lua șosete, statul picior peste picior e o provocare, dar cel mai distractiv e când vreau…