io, io şi iarăşi io
-
Au mai rămas două controale
Mai sunt doar două controale până când Ada o să mă vadă și ea, nu numai eu pe ea. Bine, n-o să mă vadă propriu-zis decât peste câteva săptămâni de viață, dar măcar o să fim palpabile una pentru cealaltă pe dinafară. La ultimele vizite la ginecolog nu s-a prea întâmplat nimic spectaculos, în sensul că de arătat tot nu s-a arătat și tot cu fața în placentă stă. (Mă gândesc să-i spun doctoriței să ne-o dea acasă dacă e așa de atașată de ea :)) – iecs, glumă scârboasă, dar nu m-am putut abține). Totuși mă bucur că în fiecare lună, totul e OK, crește frumos, măsurătorile sunt în…
-
Program de vacanță
Vacanța, așa cum mi-o închipui eu, nu există anul ăsta și știm cine e „capul răutăților” pentru asta, dar nu arătăm cu degetul că nu-i frumos. Așa că luna iulie, singura lună liberă în ultimii 8 ani, pe care o consider o reîntoarcere la vacanța mare și pe care o aștept ca pe călătoria în Malaga, unde trebuia să mergem, o să fie plină de activități și reușite. Scria Mara ieri despre ce și-a propus să facă timp de o lună, cât copiii sunt plecați la Brașov. Gând la gând cu bucurie, am și eu o listă de activități pe care vreau să le fac până voi avea jobul de…
-
Mai un pic și-o să semăn cu Saturn
La 31 de săptămâni, unele foste gravide sau pur și simplu oameni care află că-s în 7 luni, îmi spun că am o burtă mică – nu pun poză ca n-am niciuna bună de arătat (poate ar trebui să-mi fac poze mai des). Mie nu mi se pare că-i mică deloc, având în vedere că trebuie s-o car cu mine peste tot. Și e din ce în ce mai greu: merg ca o rață, abia respir, mă umflu de la căldură și retenția de apă de nu-mi mai găsesc gleznele, cu greu îmi pot lua șosete, statul picior peste picior e o provocare, dar cel mai distractiv e când vreau…
-
Dar de ce să mă mai chinui??
Scrie Ioana pe blogul ei despre cum încearcă să fie zen, dar nu îi reușeste tot timpul. Dă câteva exemple și mi se urcă tensiunea (pentru că și pe mine mă irită cam tot aceleași lucruri). Înainte să citesc la ea, îi comentasem lui Andrei la articolul despre câinii de rasă și stăpânii sectanți de pe grupurile de crescători. Mă enervez, bineînțeles, că mi se pare o prostie și-o superficialitate maximă să-ți cumperi un câine doar dacă are Pedigree și provine din părinți campioni. Ah, și evident trebuie să fie perfect din punct de vedere fizic și estetic, nu se acceptă urechi pleoștite și mușcătură strâmbă. Nu trece o secundă…
-
Și s-a arătat
Un pic, dar suficient cât să mă îndrăgostesc de ea și mai mult. Săptămâna trecută, am ieșit ca în fiecare seară cu Ricky la a nu știu câta plimbare scurtă. Eram în șlapi, ceea ce, în combinație cu un picior drept care uneori are voință proprie și o denivelare de trotuar, a rezultat într-o căzătură în 4 labe. Nu m-am lovit la burtă, nici nu m-am speriat prea tare, dar paranoică cum sunt am început să interpretez durerile obișnuite ca și când ar fi fost mai mult de atât. Am cautat pe net (d’ooh, normal că am căutat) și nu aveam nici crampe, nici contracții, nici sângerări, nici dureri dubioase.…
